Super 8: "production values"

Chiar dacă este unul din regizorii mei preferați, consider că Spielberg a devenit, zilele acestea, un nume prea tocit pe afișele filmelor comerciale. "From producer Steven Spielberg","Steven Spielberg presents" - come on, people! El a recunoscut, de cele mai multe ori glumind, că nu poate dormi dacă nu are încasări maxime de pe urma filmelor la care lucrează.
Spielberg are o carieră impresionantă de producător (130 de filme), dintre care majoritatea sunt supercomerciale. S-a oferit să producă remake-ul Cape Fear (executive producer - uncredited) și s-a speriat când prietenul Martin Scorsese i-a spus că vrea să modifice scenariul, pentru că familia e prea clasică, acea familie americană aseptică, care se complace într-o armonie formală. O astfel de modificare a tiparelor ar fi dus la reducerea box-office-ului (vezi clipul de mai jos).


S-a lipit de toți tinerii regizori care aduceau oamenii în sala de cinema (sau i-a lipit de el?), în frunte cu Robert Zemeckis. Cu Peter Jackson "de la Lord of The Rings" urmează să prezinte o ecranizare după Tintin. Pe Michael Bay "l-a câștigat la belciuge" pentru seria Transformers, altă vacă de muls (vaca este compusă din mulțimea americanilor ai căror bani sunt mulși sistematic prin astfel de filme). Exagerez, nu? Doar chiar eu însumi mă grăbesc să iau bilete la cele mai noi producții semnate de Spielberg.
Dar ce e mult, strică și se strică (în frigider). Moșu', care vede bani acolo unde alții nu-i văd, a colecționat o groază de SF-uașe, thrillărașe și horrorașe care au rupt gura provinciei americane. Ce era de Oscar a păstrat pentru regie, ce era de truzină... pentru cash. Nu vreau să minimizez niște filme precum Twilight Zone: The Movie, The Goonies, Back to the Future, Twister, Shrek, sau superbul Dreams al lui Kurosawa, pe care Spielberg le-a produs de nota 10! Multe filme bune din ultimele decenii au primit aportul lui creativ.
Din păcate, Super 8 nu este de pus pe lista filmelor creative, pentru că este o pastișă. J.J. Abrams, care a mai atentat "la blockbuster" cu Mission: Impossible III și Star Trek, două sequel-uri încadrate destul de decent unor genuri consacrate, s-a dorit auteur și a scris un scenariu care reciclează toate elementele preferate de "moș Spielberg": copii, orășelul american din vale, traume familiale, școala gimnazială, expozitiunea cu suspans (în Jaws nu a vrut să arate rechinul decât după prima jumătate a filmului), micile romanțe (aici cam cheesy) și, evident, monstrul-extraterestru. Această obsesie a lui Spielberg cu vizitatorii din spațiul cosmic este și ea obositoare. Azi nu-și mai găsește locul special ocupat altădată, într-un peisaj cinematografic suprasaturat de SF-uri cu invazii și extratereștrii care mai de care mai urâți/digitali. Bine, la actualmente producătorul Spielberg, ei sunt umanizați, în ciuda aparențelor monstruoase. Copiii îi înțeleg cel mai bine și se coalizează cu aceștia într-un efort comun de mustrare a adulților îndobitociți.


După cum se poate observa, vorbesc despre un film de Spielberg, nu de Abrams. Atât de îmbibat cu teme specifice este efortul tânărului J.J., încât cedează sub monumentala greutate a acestora.
Este admirabil omagiul pe care J.J. l-a adresat epocii Close Encounters of the Third Kind și E.T., încercarea de a reconstitui inocența copilăriei din acel moment istoric. Până și găselnița cu filmul amatoricesc, realizat de puștani pe peliculă 8mm (aș vrea să mai găsesc și eu un astfel de aparat), creează oareș'ce așteptări. Dar lipsa flerului regizoral pe care Spielberg l-a exploatat acum 30 de ani se simte, mai ales în ultima parte a filmului. Acolo, bruma de atmosferă construită cu sudoare, multe secvențe nocturne și efecte luminoase inutile (reflecțiile becurilor în lentila aparatului de filmat) este subminată de precipitarea evenimentelor abracadabrante, dar și a deciziilor forțate ale personajelor, copiii devin isterici de la atâtea explozii și alergat, iar spectatorii se chinuie să zâmbească la glumițele lor, deja secate de vlagă.

Spre Bâlea

Am întreprins o frumoasă excursie "autoturistică" spre faimosul Bâlea Lac, din vârful Transfăgărăşanului. Pe cât de fermecător a fost peisajul, pe atât de oribile au fost câteva tronsoane de drum, care aduceau atât de mult cu peisajul selenar invocat şi de Mihai Stănescu în caricatura lui din anii '80:

Harry Potter and the Deathly Hallows

La începutul secolului XXI, când prima parte din seria Harry Potter rula în cinematografele noastre, am scris un scurt comentariu intitulat “Harry Potter şi întoarcerea la magie”. Era un moment de revigorare a filmelor cu magicieni (vrăjitori), elfi şi dragoni care aruncă foc şi pară, o întoarcere la folclorul scandinav, anglo-saxon, dar şi la cultura greco-romană (multe nume şi formule magice sunt de sorginte latină), prilejuită de (atunci) proaspăta carte a Joannei Rowling (semnată J.K.).

"Harry Potter şi Piatra filozofală este un film fantastic (fără ştiinţifico) realizat în tradiţia filmelor hollywood-iene megabuget. Din fericire, aproape totul este la înălţime: la fiecare colţ apare câte un actor celebru, scenografia este năucitoare, costumele - pe măsură. Regizorul Chris Columbus, expert în filme pentru şi despre copii (Home Alone, Mrs. Doubtfire) se aventurează de data aceasta pe terenul unor experţi precum Steven Spielberg şi Tim Burton. Harry Potter m-a dus cu gândul la avalanşa de peripeţii prin care trece Indiana Jones dar şi la tenebrosul Gotham City. Columbus părăseşte pe alocuri tiparul filmelor cu copii şi vrăjitori, izbutind câteva momente chiar fioroase". În cronica scrisă cu (aproape) 10 ani în urmă, eram influenţat şi de proaspăta premieră românească a Stapânului inelelor: Fratia inelului, care apăruse la noi în aceeaşi perioadă cu Harry Potter si Piatra Filozofală. Genul cinematografic fantasy căpăta aripi noi mulţumită industriei efectelor vizuale (CGI), iar coproducţiile americano-britanice inspirate de romanele pentru copii luau ochii spectatorilor din lumea întreagă. Entuziasmul cu care au fost îmbrăţişate personajele create de Rowling (o profă de franceză care, divorţată şi aproape falită, "visa cu ochii deschişi") arată că romanele şi filmele (6+2) au umplut un gol creat, probabil, în anii 90. Rowling a realizat un mariaj neaşteptat între tematica şcolii şi cea a magiei. Întâmplările imaginate de ea se petrec în vremurile noastre, dar într-o lume paralelă, păgână (nu prea întâlnim elemente de cultură creştină) şi invizibilă pentru ochii "încuiaţilor" (adică oamenii "obişnuiţi", dar majoritari).

"Frumuseţea interioarelor de epocă, cu tablouri din care personajele zâmbesc către privitori, cu scări care se deplaseazã în voie, cu lumânări plutitoare şi plafoane prin care se vede cerul înstelat eclipsează, însă, scăpările scenariştilor şi menţine vie magia de care spectatorii se lasă cuprinşi". Încheierea cronicii mele era potrivită cu tonul optimist din finalul lui Harry Potter si Piatra Filozofală (2001). Câteva schimbări majore s-au petrecut de atunci - Columbus a fost înlocuit de mai mulţi regizori succesivi, ultimul fiind destul de competentul David Yates, marele Richard Harris a dispărut, rolul său (directorul şcolii Hogwarts - Dumbledore) fiind preluat de Michael Gambon, iar echipa de pici care erau în clasa I (Harry, Hermione, Ron), au ajuns la vârsta majoratului. Cei trei actori (Daniel Radcliffe, Emma Watson, Rupert Grint) şi-au dedicat cei mai importanţi ani acestei serii de filme, au crescut alături de fani.

Despărţirea de un film ca Harry Potter a însemnat pentru mulţi despărţirea de copilărie. Eu eram deja student când am văzut prima parte, dar şi pentru mine înseamnă ceva. Privind The Deathly Hallows (2011), "împărţit" în două lungmetraje (care în 130 minute ×2 nu au reuşit să acopere toate ramificaţiile cărţii), am avut plăcerea să asist la o dezlănţuire excepţională de forţe (statuile coboară de pe pereţii castelului Hogwarts pentru a apăra şcoala, iar paşnica Minerva McGonagall se duelează în baghete magice cu Severus Snape), dar am şi descoperit momente emoţionante. Întâlnirea dintre Harry şi spiritele înaintaşilor este un astfel de moment, care rupe tensiunea şi invită spectatorii la meditaţie. Defapt, întâmplările care precedă punctul culminant al filmului sunt mai interesante decât toate celelalte episoade la un loc. Cândva ameninţătorul "Valdemort" (în interpretarea magistrului Ralph Fiennes) este mai labil ca niciodată, deşi "suita" lui este compusă nu doar din vrăjitori, ci şi din obiecte blestemate şi animale/arătări monstruoase (pitonul, "trolii"...). Harry Potter se încheie cu o secvenţă inutilă şi zaharisită, dar şi cu un mesaj frumos despre prietenie şi iubire, la fel de puternică în lumea magică a Joannei Rowling precum şi în cea "reală".

Dallas "redivivus"

Sună incredibil, dar faimoasa soap-operă Dallas revine pe micile ecrane din 2012, cu o distribuţie de pe vremuri: "Larry Hagman as J.R. Ewing, Linda Gray as Sue Ellen Ewing, Patrick Duffy as Bobby Ewing, Brenda Strong as Ann Ewing, Steve Kanaly as Ray Krebbs, Charlene Tilton as Lucy Ewing".
Vechiul Dallas, unul dintre cele mai de succes seriale din istoria televiziunii, a avut, până în 1991, nu mai puţin de 357 de episoade, grupate în 14 sezoane. Puţini români au ratat ultimul episod în care J.R. are parte de o confruntare metafizică, în urma căreia Bobby livrează cu emoţie celebra replică din final: Oh my God...
Larry Hagman declara recent în presa australiană că Dallas este “responsabil” pentru revoluţia română din decembrie 1989 şi pentru moartea lui Nicolae Ceauşescu. Mai e capabil bătrânu' vulpoi să joace în filme? Rămâne de văzut, pentru că această nouă serie va fi urmărită negreşit pe plaiurile noastre!

BBC's Human Planet

Dacă există un superlativ al documentarelor, cred că le aparţine britanicilor de la BBC. În sprijinul acestei păreri vine un nou serial produs de postul respectiv de televiziune - Human Planet. Imaginile şi montajul, fascinante, ne amintesc de alte clasice ale genului, precum Koyaanisqatsi. Primul episod - Oceans: Into the Blue, a fost difuzat în ianuarie 2011.

Vezi mai multe peTeava.ro

Pe țeavă: Aventurierii Spațiului

Noi replici autohtone ale YouTub-ului apar constant în ciberspaţiu. Dintre acestea, PeŢeavă.ro găzduieşte primul episod al legendarului serial animat "Uchuusen Sagittarius" , sau Aventurierii Spaţiului, aşa cum l-au cunoscut "micii telespectatori" ai TVR-ului la începutul anilor '90. Cu greu îmi mai aminteam de el, poate că nici nu am văzut acest episod (deşi devenisem unul dintre marii fani ai Aventurierilor Spaţiului).

Vezi mai multe peTeava.ro

Culisele "crizei"

După ce diverse evenimente tulburătoare, declanşate pe tărâmul lor, îşi pierd suflul iniţial, americanii apar pe tapet cu filme "deconspirative", menite să consolideze imaginea democraţiei invincibile cu care s-au făcut de râs în ultimii 20 de ani.
Nu contest valoarea acestor filme documentare, care spun într-un cor: Da, (ne-)am furat cu spume, dar ne tratăm! Sper că, dincolo de eforturile cineaştilor, naţiunea americanilor se va trezi şi va trece la treabă, încurajându-i şi pe europeni într-un proces comun de reconstrucţie economică şi (în primul rând) morală care (încă) se lasă aşteptat.

Inside Job (Oscar 2010 - cel mai bun documentar de lungmetraj):


Pe teme similare:

5000 years of history in 90 seconds

Pe uimitorul site Maps of War putem urmări mărirea şi decăderea imperiilor, Istoria religiilor şi Marşul Democraţiei de-a lungul mileniilor. Nişte hărţi animate rezumă elocvent manuale întregi pentru clasele V-VIII. "History of the masses, for the masses".

Matematica lui 2011

Poate și din cauza căldurii toropitoare (35° la umbră), am continuat studiul numerologic legat de 2011. În "post"-ul anterior semnalam un calcul ciudat (ultimele două cifre ale anului nașterii plus numărul de ani împliniți pe parcursul lui 2011 = 111 pentru toată lumea). Ei bine, jucându-mă cu alte numere/ alți ani de naștere am constatat că 111 e valabil doar pentru cei născuți în secolul XX (1900-1999). Dacă folosim ultimele două cifre ale unui an anterior secolului XX, totalul se va schimba astfel: pentru toți cei născuți în secolul XIX (Dumnezeu să-i odihnească, pentru că nu cred să mai fi supraviețuit cineva din acele vremuri până astăzi) numărul invariabil va fi 211, pentru cei din secolul XVIII - 311 ș.a.m.d.
Ex. pentru cei născuți în 1754 (sec. al XVIII-lea):
2011-1754=257 (de ani). 54+257=311.

Dacă nu v-au răcorit furtunile de după caniculă, puteți să vă consolați cu gândul că MagicFM emite o frecvență inaudibilă care alungă toți tânțarii!