Publicitate

Îi auzi chemarea din baie, din dormitor, din hol. Atunci când citeşti, concentrat asupra textului din care chiar simţi că înveţi ceva folositor, uşa de la cameră se poate deschide şi, odată cu ea, năvăleşte sunetul ei strident, melodia ei agitată, pe care o şti pe de rost. Îţi cântă noaptea, înainte de culcare, în urechi. Te trezeşti fredonându-i refrenul fără să vrei. Îţi ritmează şi îţi agresează clipele petrecute în preajma televizorului, iar când întrerupe un film palpitant, simţi nevoia să o iei de gât.
Cine este ea? Cine oare?
Nu e soţia, e publicitatea!

În timpurile Dallas-ului, reclamele cu iahtul, cea cu "cichi-cichi" şi cu "v-am prins, vrăjitoarelor" ne fascinau. Aşteptam acel serial parcă şi pentru acele (puţine) reclame care întrerupeau certurile dintre Jereu şi Suleana.
Peste câţiva zeci de ani de libertate şi televiziune, relaţia cu publicitatea s-a deteriorat, dar nu din vina noastră, a telespectatorilor. Nu îmi amintesc să fi cerut cineva mai multă publicitate (se cereau mai multe filme, mai multe desene animate...). De când cu audienţe, prime-time şi "minute de aur", publicitatea a început să se întindă ca o plăcintă şi să se urce în copac ca o... scroafă. De lux!
Privind programele televiziunilor "de mare tiraj" din România (şi acum trebuie să revin la răfuiala mea cu televiziunile româneşti, pe care am dreptul să le critic mult şi bine pe blogul meu, trăiască democraţia, libertatea de exprimare ş.a.m.d. ;)!), observăm pauze publicitare din jumătate în jumătate de oră, pauze care durează între 15 şi 20 minute (incluzând promo-urile la emisiuni şi filme). Titanicul a rulat, cândva, într-un interval de 5 ore la ProTV! Nu mai vorbim de emisiunile unde plouă cu bani şi din "plasare de produse". Acolo, pauzele publicitare prelungite ne invită să privim bucăţi întregi de filme pe alte posturi sau să facem chiar şi un duş.
Nu e vorba doar despre durata indecentă a pauzelor publicitare, ci şi despre calitatea reclamelor. Dacă pe timpuri erau cel mult amuzante, acum reclamele au devenit agresive şi enervante. "Campaniile" publicitare sunt duse pe frontul psihologic şi au ca arme imaginile rapide, grafica năucitoare şi temele muzicale uşor de memorat, iar ca soldaţi - sloganurile. Cine sunt "inamicii" pe care încearcă să îi cucerească aceste "armate"? Noi suntem. Atâta timp cât nu vom accepta să cumpărăm produse de care nu avem nevoie, vom rămâne inamicii lor.
Cunosc bine replica pe care o pot da acestui text "muncitorii" publicitari (guri care mănâncă o păpică bună, într-o ţară cu medici şi profesori de 200 euro/lună): "reclama e sufletul comerţului", dacă nu-mi place, de ce mă uit la tembelizor? Dar oriunde aş întoarce privirea dau de publicitate! Şi pe internet, şi în ziar, şi la cinema! Şi pe stâlpi, şi pe maşini, şi pe faţadele imobilelor.
Să mă ascund în pădure ca să scap de publicitate?
Nu, mersi. Eu vreau să trăiesc în oraşul meu, unde plătesc taxe şi impozite. Oraş care îmi datorează curăţenie, civilizaţie, informaţie şi cultură de calitate, cinema la standardele pe care le caut. Îmi datorează televiziune care mai şi educă, nu doar prosteşte. Nu îmi datorează spălare pe creier cu publicitate.

PS: mai există reclame haioase şi inteligente, dar sunt rarisime. Mai jos e un exemplu.

Nu ne cunoaştem de nicăieri

La Antena 1 se difuzează o emisiune de divertisment isteţ denumită "Te cunosc de undeva". M-am abţinut din răsputeri să scriu un articol pe tema acestei emisiuni şi, de ceva timp, mi-e silă să comentez producţiile tembeliziunilor locale. Faptul că folosesc cuvântul "tembelizor" arată cât de mult "preţuiesc" acest mijloc de tembelizare a populaţiei.
Trebuie să recunosc: mă uit la tembelizor. Seara, cu mâncărica în faţă, mă las, leneş, în vraja lui. Zăbovesc chiar şi în faţa unor emisiuni de can-canuri şi bârfe, absorbit în acea zeamă infectă, poleită, cu iz de gumă "Turbo". Dar, când mă dezmeticesc, revin, ruşinat, la starea de repulsie faţă de televiziunile româneşti, capabile de orice pentru un amărât de rating!
"Te cunosc de undeva" face rating. A fost mutată miercurea, pentru că sâmbăta concura cu "Vocea României", o producţie mult mai reuşită de pe ProTV (mulţumită senzaţionalului Horia Brenciu şi nu din alte motive). În mare, ar fi cam acelaşi lucru: nişte români cântă melodii consacrate din repertoriul internaţional. Toate bune şi frumoase, dar la "Vocea României" tinerii concurenţi sunt dornici de o carieră muzicală şi se luptă pentru a fi cât mai creativi în interpretarea melodiilor, pe când la "Te cunosc de undeva" nu este vorba de interpretare, ci de cea mai crasă imitare. Culmea e că bieţii imitatori (vedete locale) sunt şi şcoliţi de profesori în "artele" scălămbăielii şi ale cântatului după ureche (alte vedete locale).
Deci "Te cunosc de undeva" nu este o emisiune-concurs, ci e o farsă de concurs (bine, se spune şi despre "Vocea României" că ar fi măsluită, dar nu mai intrăm în detalii...). Farmecul unei farse, ca şi al oricărui banc, e iuţimea. Poţi face o farsă care să ţină 4 ore (cum ţine emisiunea în discuţie)? De putut - poţi, iar "Te cunosc de undeva" e dureroasa dovadă. Dar poţi să şi râzi? Unii pot râde non-stop în acest interval orar, doar pentru a uita totul peste noapte.
Nu intenţionez să jignesc telespectatorii sau cântăreţii salariaţi ai Antenei, nu dispreţuiesc mai mult Antena 1 decât ProTV-ul, dar am încercat să analizez mecanismul odios prin care îmi conduce raţiunea spre prostire şi simţirea spre nesimţire. M-am oprit la acea paradă triumfătoare a imitaţiei! Dacă nu ar reflecta bucuria unui întreg popor de a imita, poate că nu aş fi atât de revoltat. Bucuria de a cumpăra din străinătate un format de televiziune, sau o franciză de "boulangerie"... Bucuria lipsei de originalitate... Bucuria de a te vinde ieftin, a falsei bunăstări şi a productivităţii inexistente. Bucuria făţărniciei, a amăgirii...

Ştiu... sunt subiectiv. Emisiunea citată e doar un exemplu şi nici măcar nu este cel mai urât (ca să nu spun "cel mai negativ" şi să o complimentez pe limba ei)! Majoritatea dictează programul televiziunilor şi suntem informaţi că majoritatea iubeşte acest tip de emisiuni, aşa cum devorează presa de scandal şi bârfa de orice fel. Mulţi, mulţi români aşteaptă să fie prostiţi cu orele, înghiţind cu poftă divertisment de joasă calitate, politicieni hăhăitori, femei de consum vorbind despre evlavie, manelişti travestiţi şi jurii de semidocţi cu ifose. Este cumva rezultatul deceniilor în care au acceptat să fie povăţuiţi de un cuplu analfabet? Sau urmarea câtorva secole de oprimare geopolitică? Dar oare barbarii, otomanii şi comuniştii au atentat mai mult la fiinţa poporului român decât tembelizorul?

Cinemania

Parcă era iarna anului 1996 când am primit unul dintre cele mai fabuloase cadouri pe care mi le puteam dori atunci: un CD-ROM numit Cinemania 97. Tata îl primise întâmplător de la un coleg ce lucra (atunci) la Microsoft Romania.

Citeam pe rupte revista ProCinema (pe atunci nu exista postul TV şi cinematograful cu acelaşi nume), vedeam filme la TV, "pe video" şi mergeam săptămânal la... cinema! Internetul încă se accesa prin telefon, iar site-uri precum azi legendarul Internet Movie Database erau abia la început. Dealtfel, această impresionantă bază de date (Imdb) are o structură asemănătoare Cinemaniei şi apare ca o variantă mult extinsă şi permanent actualizată a acesteia. Dincolo de câteva jocuri, de care m-am lăsat în clasa a X-a (Quake, Warcraft), Cinemania era cea mai mare bucurie a adolescentului care stătea în faţa computerului atunci - bineînţeles, adolescentul eram eu. Cinemania 97 a fost ultima ediţie a "ghidului interactiv" care te plimba prin lumea filmelor şi a vedetelor de la Hollywood. Acest CD-ROM inovator era creat pentru sistemul de operare Windows 95, iar astăzi nu se deschide pe întreg ecranul LCD 16:9, ocupând tot tradiţionala arie 4:3 a vechilor monitoare cu tub! Iată cum se deschidea "prefaţa" CD-ului:
"Note from the Editor of Cinemania
Welcome to Cinemania 97, the most authoritative, reliable, and feature-packed multimedia movie guide available. There are several other CD-ROM movie guides out there, but what we're doing with Cinemania is unique. Unlike the other guides, we're not out to give you a single, anonymous paragraph on every single cassette that ever landed on a video shelf, nor do we clutter our disc with thousands of superfluous cooking and exercise titles just because they're available. Cinemania is designed to be a treasure-trove of solid, detailed, thoughtful, and entertaining expert information about the movies—and you'll find more of it in one place here than anywhere else".

Cinemania 97 a redefinit numele celui care iubea filmele, din cinefil în cinemaniac. Spielberg mărturisea la primirea Premiului AFI pentru întreaga carieră, în 1995, că este un cinemaniac! Iar discul în discuţie îşi merita numele şi renumele. Compila în principal articole şi cronici din enciclopedii cinematografice editate de 3 dintre cei mai importanţi critici americani ai momentului: Leonard Maltin, Roger Ebert şi Pauline Kael. "Deschideam" CD-ul ca pe o enciclopedie ale cărei primă şi ultimă filă era mereu altele. Pagina de pornire conţinea de fiecare dată alte subiecte: Cinemania Team Pick propunea câte un film pe care îl explorai, Celebrity Tours era un comentariu pe teme cinematografice, realizat de un critic sau un cineast (comentariul lui Haskell Wexler despre arta imaginii de film nu cred că l-am ascultat nici până azi, dar nu e timpul pierdut!), Quiz o' The Day punea câte o întrebare de genul "How many times has a woman been nominated for Best Director?" (la Oscaruri, evident), iar Featured Artist prezenta câte o vedetă. La capitolul Awards, doar Oscarurile beneficiau de "tratament" interactiv, premiile de la Cannes fiind prezentate în ordine cronologică, iar Mostra di Venezia nu exista (de alte festivaluri nici nu se punea problema).

Fiecare film era prezentat în Cinemania 97 cu cel puţin o cronică (dacă nu 3, plus synopsisuri, premii), cu cast şi credits lists, dar şi cu date tehnice, imagini, fragmente audio şi (rareori) video! De nenumărate ori am accesat paginile unor filme precum Jaws, 2001 - Odiseea Spaţială, sau Amadeus doar pentru a vedea clipurile, lungi de maxim un minut sau două şi extrem de comprimate, până la pixelare. Chiar şi aşa, faptul că toată această informaţie video (infimă în comparaţie cu YouTube-ul, azi) exista pe CD-ul meu era o minune!

În perioada Cinemaniei eram mulţumit cu cât aveam, dar visam la vremurile când voi putea accesa toate filmele pământului, mai ales la cele rarisime, pe care nu le vedeai nici la Cinematecă ori la Institutul Francez/Britanic! Conceptul de multimedia era încă vag în ţara noastră, iar acest disc însemna o bucăţică dintr-un viitor strălucitor, în care informaţia curgea nelimitată, nestingherită, în valuri către ochii şi urechile mele înfometate. De câţiva ani trăim în acest "viitor", iar eu personal trebuie să recunosc halul în care m-am adăpat la informaţia de pe internet. Este o nouă "Epocă a Luminilor" (sau umbrelor, rămâne de stabilit!), despre care am mai vorbit într-un articol. Dar oricât de mult aş naviga pe oceanele şi mările virtuale, pe YT ori Imdb, mă întorc cu gândul la primul CD care mi-a activat "cinemania".

Scenarii şi saline, pe net

Internet Movie Script Database (imsdb.com) este o rubedenie a Imdb-ului, specializată pe scenarii cinematografice. Pot fi citite aici scenariile unor filme nominalizate la Oscar chiar anul acesta! Printre ele - The Artist, care ar putea deveni, peste un arc temporal de 9 decenii, al doilea film mut premiat la categoria Best Picture, după Wings (primul film din istoria premiilor Oscar - 1927).



În continuare, voi recomanda o vizită la Salina Turda, o minunăţie ascunsă în subteran. Câteva clipuri de pe YouTube mi-au atras atenţia asupra acestui loc excepțional din ţara noastră. Recent reamenajată din "bani europeni" (proiectul PHARE 2005 in valoare de 5,8 milioane de euro, din care 63% au fost fonduri europene iar diferenţa - asigurată de Consiliul local Turda şi Consiliul Judeţean Cluj!), "Salina Turda constituie astăzi un adevarat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, duc aici la o împletire armonioasă între istorie şi legendă. Numărul tot mai mare de turişti, sosiţi de departe pentru a vizita salina, sunt o confirmare a valorii turistice şi istorice a ei".

Wall St. WorldRevolution!

De câteva luni, a luat amploare un protest public în inima financiară a Statelor Unite - Occupy Wall Street! Protestatarii, animați de grupul activist canadian Adbusters, își manifestă nemulțumirile crescânde față de lăcomia sistemului bancar, în special, care a dus la o prăpastie prea mare între procentul low-mid-upperclass (99%) și cel "high class" (miliardarii - 1%).
Bunăstarea este distribuită inechitabil în lume, dar acest lucru nu a stârnit pănă acum proteste atât de înverșunate în America de Nord, "land of the free" și cămin al unei concentrări fantasmagorice de capital.
Pe 15 octombrie 2011, zeci de mii de demonstranţi au organizat mitinguri în 900 de oraşe din întreaga lume, precum Auckland, Sydney, Hong Kong, Taipei, Tokyo, Sao Paulo, Paris, Madrid, Berlin, Hamburg, atestând solidaritatea față de fenomenul din S.U.A.
De curând, protestul s-a extins spre porturile de pe Coasta de Vest, unde "oamenii muncii" declară public: "Suntem inspirați de această manifestare democratică non-violentă, care insistă asupra corectitudinii economice și care a captat inimile şi minţile atâtor oameni. Mulțumim celor 99% pentru primirea apelului nostru la dreptate. Suntem copleşiţi de atenţia care ni s-a acordat în ultima perioadă. În mod normal, suntem invizibili".
Aceste texte, dar și sloganul mișcării - the only solution is WorldRevolution, ne duc cu gândul la o nouă (veche) revoluție împotriva exploatatorilor!

Să aducem România acasă!

În timpul unei interminabile pauze publicitare de pe un post TV local, am dat cu ochii de o campanie intitulată "Hai să aducem România acasă!".



Cu un asemenea titlu inspirat şi cu nişte declaraţii tragic de adevărate ("am arătat lumii cum să zboare, dar am uitat să ne înălţăm"), Gerovital oferă 1% din valoarea produselor vândute Echipei Olimpice a României. Campania este valabilă în perioada 14 octombrie – 14 decembrie 2011. Bineînţeles că această campanie ar trebui continuată cu susţinerea bibliotecilor, muzeelor, cercetării şi creaţiei româneşti, pentru că valoarea românilor nu se regăseşte doar în sport. Oamenii evocaţi prin montajul clipului - Henri Coandă, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Ana Aslan - merită apreciaţi de conaţionalii lor la fel ca un Hagi, sau o Nadia.
Încet-încet, românii care se risipesc printre străini, vor putea să-şi amintească de "casa" lor, o ţară numită România!

ilooklikeyou.com

Pe facebook am găsit o nouă găselniță e-globalizatoare, numită previzibil "ilooklikeyou". Cu texte gen "Each of us has up to 6 look-alikes around the world. Are you ready to meet your match?", sau "Uniting The World One Face at a Time!", acest săituleț se ocupă de o idee inedită, care m-a vizitat și pe mine de multe ori - chipurile care seamănă, uneori izbitor de mult, în ciuda lipsei oricărei legături de rudenie.
Eu descopeream tot timpul la tembelizor fețe de actori/actrițe care semănau cu rubedeniile mele. Adesea e vorba doar de un "aer" comun, dar anumiți oameni par a fi chiar gemeni, deși trăiesc pe continente diferite, sau, mai interesant, în epoci diferite.

5000 years of history in 90 seconds

Pe uimitorul site Maps of War putem urmări mărirea şi decăderea imperiilor, Istoria religiilor şi Marşul Democraţiei de-a lungul mileniilor. Nişte hărţi animate rezumă elocvent manuale întregi pentru clasele V-VIII. "History of the masses, for the masses".

YT madness

Eram informat cu privire la cenzura aplicată pe YouTube clipurilor cu conținut "copyrightat", dar nu mă așteptam să întâlnesc și cazuri penibile. Trailerul realizat de mine în facultate (ca exerciţiu de montaj) pentru Festivalul CineMAiubit a fost lăsat fără coloana sonoră luată din filmul The Avengers (deci acum e mut pe YT), în timp ce Regimorph, tot din facultate (disponibil la rezoluție mai bună pe Vimeo), rulează în continuare acompaniat de minunata temă din Jurassic Park.
În ceea ce privește trailerul meu pentru Return of the Jedi, lucrurile au mers foarte departe. Acest clip a fost interzis în mai toate țările planiglobului, după cum se poate observa din imaginea de mai sus. Cică "no action is required on your part. Your video is still available everywhere not listed above", iar lista începe cu Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Anguilla, Antigua and Barbuda... și se termină cu Vietnam, Wallis and Futuna (asta e o țară?), West Bank, Yemen, Zambia, Zimbabwe!! Motivul pare a fi tot muzica, recunoscută de YT ca fiind cu drepturi de autor la SME (Sony Music Entertainment, probabil). Asta în timp ce tone de parodii muzicale, melodii descărcate de pe CD (și ilustrate cu poze), videoclipuri captate de pe VHS, DVD, sau prin TV Tuner sunt la dispoziția vizitatorilor YouTube din toată lumea.

Rob Hornstra - "Proud"

Pe un site realizat de Constantin Nimigean, "Desktop Publisher from Bucharest, Romania", care promovează fotografi din toate colțurile lumii, am descoperit o serie de fotografii inedite, adunate sub titlul "Proud". Olandezul Rob Hornstra a profitat, anul trecut, de aniversarea a 65 de ani de la victoria în "Marele Război pentru apărarea patriei" sovietice și a "tras în poză" mai mulți veterani ruși din Al II-lea Război Mondial. Bătrâni și bătrânici, cândva femei care au fabricat tancuri (pentru că toți bărbații erau pe front), burdușite de medalii, se "înfoaie" în fața aparatului de fotografiat, cu speranța că au lăsat omenirii o moștenire vizibilă. Însă puștanul care i-a fotografiat nu și-a putut stăpâni cinismul, declarat mai ales prin scenografie.


Pe acest site (www.oitzarisme.ro) găsim o mare varietate de viziuni, dintre care am mai "cules" câteva:
Jim Kazanjian: "My images are digitally manipulated assemblages of photographs I scavenge off the Internet".

Baudouin - "Parisian Lady"

Dan Piersinaru - "Essay about preservation"

IBM 100

În doar câteva zile, temperaturile au ajuns până la + 20°, iar suava primăvară s-a instalat brutal în Bucureşti.
Dintre atâtea ştiri apocaliptice, anunţate în ultima săptămână, menţionez aici doar aniversarea primului centenar al companiei IBM (International Business Machines).


Nu ştiam că cea mai faimoasă producătoare de computere este atât de veche! Cei care au lucrat de-a lungul anilor la IBM au dat o nouă dimensiune ideii de inventivitate, participând mai activ decât alţii la construirea unei "lumi noi", populată de obiecte şi servicii precum cele arătate mai jos. A Brave New World?

1956 - hard-disk-ul. Computerul 305 RAMAC avea un hard ce ocupa un spaţiu imens şi putea stoca 5-10 mega.

1967 - Discheta floppy

1981 - PC-ul. Computerele ies din birouri şi intră în casele oamenilor. Primul PC costa 1.565 dolari, avea 16 KB de RAM, nu avea drive-uri, dar i se puteau instala.

1988 - strămoşul internetului, reţeaua Arpanet a fost închisă deoarece avea o interfaţă neprietenoasă, complicată şi viteză mică.

Google Maps

Google Maps: Coreea de Nord (hartă fizică)


Tocmai mă "plimbam" pe Google Maps, minunatul instrument prin care poți vizita virtual cele mai îndepărtate colțuri ale lumii noastre (cunoscute), când am observat cu mirare lipsa informațiilor privitoare la Coreea de Nord. Nu planificam o excursie pe acolo, dar nu mă așteptam la o hartă la fel de "goală" precum cea a Groenlandei, sau a Antarcticii. Presupun că situația politică a acestei regiuni este de vină (sateliții occidentali au acces restricționat?).

Google Maps: Coreea de Nord (hartă politică)

"Guyland"

Via Alianţa Familiilor din România, am primit un mail care analizează fenomenul "imaturităţii persistente a tinerilor de azi", plecând de la cartea Guyland – The Perilous World Where Boys Become Men, de Michael Kimmel, sociolog și profesor de sociologie la State University of New York, publicată în 2008.
Iată niște extrase din e-mailul respectiv:
"Fenomenul guyland nu e unul tipic doar societății americane, ci unul internațional. În Marea Britanie și Australia e cunoscut ca laddism (de la cuvântul lad, adică tinerel, flăcău, băiețandru), în Italia ca bamboccioni sau mammoni, (...) toți acești tineri dau dovadă de dificultăți cronice în tranziția de la adolescență la stadiul adult de viață.
(...)
Ei nu se grăbesc să se maturizeze. Viitorul nu-i interesează. Vor sa oprească timpul, să savureze la nesfârșit viața fără griji din universitate. La carte nu sunt buni. Ajung în universitate pentru că așa e la modă, sau pentru ca îi împing părinții din spate. După ce absolvă universitatea, sar de la un loc de muncă la altul. Fără scop, fara intenția de a prinde rădăcini niciunde. Ca norii duși de vânt spre o destinație nedefinită. Petrec mai mult timp jucându-se jocuri copilărești la computer. Serile, nopțile și weekendurile le petrec în baruri, (...) inventează sau își spun bancuri, disprețuiesc pe cei care lucrează din greu și sunt flegmatici. Le place sportul si își cheltuiesc energia și banii participând la evenimente sportive. Câștigă bani puțini, pe care însă îi cheltuiesc aiurea. Puținii dintre ei care se gândesc la viitor visează ambiții grandioase, dar nu fac nici planuri, nici pașii necesari pentru a le realiza.
(...)
Fetele sunt în centrul atenției lor, dar nu în centrul vieții lor. Relațiile serioase nu îi interesează. Disprețuiesc fidelitatea, iar monogamia le este un concept necunoscut. Se laudă mereu și mereu cu aventurile și escapadele nocturne. Pe care însă le exagereaza și despre care mint. Resping necesitatea familiei sau a căsătoriei, sau împlinirea personală prin relații stabile și copii. Nu au capacitatea de a fi loiali, nici prietenelor, nici locului de muncă, nici unui scop în viață. Singura loialitate cunoscuta lor este față de tovarășii lor cu care trăiesc in guyland.

Cum se explică acest fenomen?

Kimmel afirmă ca guyland este un fenomen inevitabil al societății de consum. Economia modernă s-a transformat din una de producție în una de consum. Suntem încurajați să consumăm, să cheltuim și să ne simțim bine făcându-le pe amândouă.

Există vreun remediu?

În primul rând, părinții trebuie să rămână implicați în procesul de maturizare al băieților lor până când se maturizează deplin. Majoritatea părinților cred că o dată cu intrarea băieților lor la facultate și-au încheiat obligația de a le direcționa mai departe cursul vieții. Greșală, spune Kimmel. În pustiul guyland, spune el, tinerii au cea mai mare nevoie de părinții lor".

35 mm

Cum era când foloseam film de 35mm pentru fotografiile noastre? Cu ani și ani în urmă, carcasele multicolore ale filmelor AGFA, Fuji, Kodak ș.a.m.d., erau înșirate în vitrinele magazinelor "Foto", unde se comercializau, se developau și se "printau" exclusiv fotografii de pe celuloid. Cine și-ar fi imaginat că, la un moment dat, vom putea realiza mii de poze cu aparate care încap în buzunarul de la cămașă, iar aceste poze vor fi stocate pe "cipuri" de mărimea unei unghii?
Dacă mai căutați astăzi filme pentru fotografii, trebuie să luați aminte la diferențele nejustificate de preț - la Romană, cele câteva Kodak Gold-uri uitate pe rafturile "dughenelor" de profil, sunt comercializate la un preț aproape dublu față de cartiere vecine.

Tribute montage & commercial

Tovarășii de la "Haliud" sunt destul de bine pregătiți la capitolul editing, iar clipurile retrospective de la Golden Globes, AFI și Oscaruri, dedicate unor momente importante din istoria genurilor cinematografice, sau unor cineaști de prestigiu, ne arată cel mai bine acest fapt.
De pe YouTube, am adunat niște clipuri interesante din punct de vedere al montajului.


Retrospectiva carierei lui Martin Scorsese - Premiul pentru întreaga activitate, Golden Globes 2010

Iată și un montaj de la VH1, post TV al pasionaților de videoclipuri muzicale...




... și o reclamă haioasă, din seria "Star Wars tributes":

Holograme şi pistolari

Pentru amatorii de noutăţi tehnologice, recomand site-ul Engadget, unde putem vedea cum holograma unui oraş poate să "încapă" pe un suport plan.


Pentru amatorii de westernuri (sau mai degrabă SF-uri) şi pentru cei care se întrebau dacă există şi performanţe la "pistol-viteză" în realitate, ca să zic aşa, iată o înregistrare (din 1986) în care ne este prezentat "cel mai rapid pistolar de pe Pământ":


Vezi filmuleţu' aici.

Şcoala de cinema

De câteva zile, studiile mele pe teme cinematografice pot fi citite şi pe noul site de film - Şcoala de cinema.

De asemenea, recomand un scurtmetraj documentar nou, realizat în cadrul unui masterat în Franţa, de către cândva colega mea de servici Gabi Şulea (fostă "vedetăa" a filmului Generaţia Desenelor Animate). Filmul intitulat sugestiv Les Enfants De L'Avenir Radieux ne aminteşte (şi el, pentru a câta mia oară în ultimii ani ?!?!) de copilăria "comunistă" a multora din foştii şoimi şi pionieri ai patriei. Tema centrală e şcoala în "Epoca de Aur", iar munca de documentare este lăudabilă. Bravo, Gabi !

Les Enfants De L'Avenir Radieux from Morvan Hauray on Vimeo.

Celebrity photography

Privind pe Imdb nişte fotografii de producţie de pe platourile filmului Robin Hood (S.U.A., 2010), am găsit un portret interesant al lui Ridley Scott (vezi foto) sub care scria "Photo Credit: Greg Williams – © 2010 Universal Studios". De data asta am căutat mai departe pe internet şi am găsit un site "belea" cu fotografiile acestui Greg Williams. Mă pasionează portretele actorilor celebri, defapt portretele în general, pentru că nu constituie un gen simplu, deşi aşa ar părea la prima vedere. Williams nu are tupeul unui Martin Schoeller, ale cărui close-up-uri monstruoase denunţă asimetriile, artificialitatea şi ridurile interzise ale unor celebrităţi precum Brangelina,
DeNiro, sau Prince (vezi deasupra), nici dorinţa lui Andy Gotts de a sonda profunzimile altor actori de marcă (Pacino -portret premiat de British Institute of Professional Photographers în 2009, Hopkins, Julia Roberts etc.).
În schimb, Greg Williams are, pe lângă calităţile de fotograf şi reporter al momentului la Hollywood, şi veleităţi de regizor (după cum putem afla de pe blogul său - blog.gregwilliams.com).


Pentru amatorii de fotografii scandaloase se recomandă şi site-ul lui David LaChapelle, (vezi colaj) şi el specializat pe "famous and infamous".

Exterminatorul şi celebrităţile

Au trecut câteva săptămâni deja, şi încă nu am apucat să scriu nimic despre filmul Îngerul exterminator (El ángel exterminador, Mexic 1962, r.: Luis Buñuel) văzut pe DVD (luat de la... mila publică). Bunuel ăsta era un mare talent, dar mult prea chinuit de dispreţul teribilist faţă de burghezie şi oamenii avuţi, în general. Dacă veţi analiza cu atenţie figura acestui mare cineast spaniol, activ în Mexic plus Franţa (unde chiar a excelat cu Un chien andalou-1929 şi Le charme discret de la bourgeoisie-1972, primul şi penultimul lui film, poate şi cele mai bune), puteţi remarca trăsăturile de criminal în serie, sau de maniac depresiv.
Nimic din eleganţa uşor homosexuală a bunului său prieten -Salvador Dalí (ghici care e în poza de mai sus ?) nu poate fi regăsit în andaluzul tăiat din topor, cel mai mare regizor în viziunea lui Alfred Hitchcock. Cei doi suprarealişti, însă, erau mari visători în aceeaşi măsură.
Angel are multe în comun cu Farmecul discret, pe care l-am discutat mai demult (vezi aici). Titlul filmului ne trimite deodată la presupusul ateism al lui Bunuel, precum şi la presupusa lui dragoste pentru "oamenii de rând", deobicei servitorii şi cerşetorii care, în filmele sale, au cel puţin studii de teologie, sau cunoştinţe avansate în domenii ezoterice. "Îngerul exterminator" nu este prezent nici în texte biblice, nici fizic în conacul "burghezilor", anti-eroii preferaţi ai comunistului Bunuel. Aceştia se strâng la o petrecere, după o seară petrecută la operă. În toiul evenimentului monden, servitorii o anunţă pe doamnă (metreasa) că vor părăsi, rând pe rând, locuinţa, oferind scuze derizorii. Acest comportament dubios şi greu de explicat anunţă, ca şi în Farmecul discret, sau Calea Lactee, delirul suprarealist care îl aşteaptă pe spectator "după uşă" (la propriu !). "Una peste alta", invitaţii rămân la masă până noaptea târziu, când toţi se simt răpuşi de o stranie oboseală care nu îi mai lasă să se retragă la casele lor. A doua zi, de dimineaţă, niciun invitat nu pare a fi capabil să părăsească salonul în care se găsea (toţi erau în aceeaşi cameră). Situaţia se agravează cu trecerea timpului, iar oamenii "autosechestraţi" scot la iveală apucături gregare, ascunse sub hainele elegante care nu le mai servesc la nimic.
Un alt cineast (vezi şi Fernando Meirelles, care atinge nişte idei similare în Blindness -2008) ar fi putut îngroşa gluma, sau cădea în sordid cu un asemenea subiect. Bunuel reuşeşte, totuşi, să păstreze tonul de parabolă pe toată durata filmului. Ce îi opreşte pe invitaţi să părăsească incinta ? O interpretare interesantă am găsit la o comentatoare britanică pe Imdb - "a metaphor for the human condition (not just the upper classes), our life on this planet, and how fragile it all is (the slightest pressure on resources, the slightest dislocation, and the whole edifice crumbles). The room they did not want to leave is this planet earth and our life on it. The guests are a metaphor for all of us. When we are having a wonderful time, for sure we don't want to leave life and the planet - and even when we have made the most terrible mess of it and the whole thing has degenerated into fighting, bickering, destruction, hunger, thirst - we STILL don't want to leave" (LeandraZZZ).
Menţionez tot în această "zonă" câteva linkuri şi imagini haioase ("rubrica Să mai şi râdem..."):
Famous People Painting;
IPad de la Apple ne va ajuta să citim cărţi virtuale;
cum arătau câteva "vedete" în (a doua) tinereţe:
Ghiciţi vedetele ?

Movie sites

Semnalez apariţia unor site-uri de care nu ştiam, dedicate trailerelor şi filmelor (încărcate integral!) - Muvix, Classic Cinema Online şi Filmecyps. Cine va mai merge la cinema în viitorul apropiat, când totul va fi gratis pe net, nu ştim !

Vezi toate filmele de pe muvix

Cele mai bune filme ale începutului de mileniu III au fost categorisite şi pe Greatest Films. Tot acolo, specialiştii pot găsi un top al celor mai bune secvenţe "montate" (deci al celor mai bune "montaje") din istoria filmului universal.

Deasemenea, recomand AFI Channel pe YouTube şi Diseară.ro, pentru amatorii de spectacole live.