Sărbători fericite!

Cică deceniul care se apropie de final a fost unul dintre cele mai "prospere" din istoria umanităţii, cu cele mai puţine victime rezultate din războaie. Într-un ziar găsim titlul Deceniul terorismului. RETROSPECTIVA. 2001 – 2010, 10 ani de „victime colaterale”, sub care citim: "câmpurile de bătălie ale secolului XX au lăsat în urma lor cele mai multe victime din istorie. Omenirea spera ca, odată cu trecerea în mileniul trei, flagelul războiului să fie, dacă nu eradicat, cel puţin redus la minimum posibil. Despre primul deceniu al anilor 2000 se poate spune cu certitudine, din păcate, că a fost unul al terorismului. Războiul, devenit practic unul de gherilă urbană, se poartă acum cu telecomanda în mână, iar victimele bombelor plantate în şcoli, clădiri de birouri sau mijloace de transport nu mai sunt soldaţii, ci oamenii obişnuiţi".
Pe continentul nostru s-a încercat un control al conflictelor armate prin extinderea Uniunii Europene. A fost deceniul în care România s-a distanţat rapid de propriul trecut comunist, în încercarea disperată de a se alătura oficial unor ţări mult mai dezvoltate din punct de vedere economic. S-a văzut că simpatia (deseori contrafăcută) dintre est şi vest nu este suficientă pentru a recupera distanţa dintre civilizaţii.
Anul trecut puteam citi pe Cosmopolitan.ro: "deceniul 2000-2009 va fi probabil cel mai cald înregistrat vreodată". Dar 2010 este ultimul an al deceniului care "a fost marcat şi de dezastre naturale majore. Pe 26 decembrie 2004, un seism de 8 grade, produs în apele Indoneziei, a provocat un tsunami uriaş în Oceanul Indian. Valurile de 30 de metri au şters de pe faţa pământului regiuni întregi şi au ucis 220.000 de oameni.
Natura s-a dezlănţuit şi în mai 2008, cînd China a fost lovită de un seism de 7,9 grade. Bilanţul: 87.000 de morţi şi milioane de sinistraţi.
Deceniul rămâne în istorie şi pentru criza economică, declanşată în septembrie 2008 de falimentul băncii americane Lehman Brothers. Ca o reacţie în lanţ, s-au declarat falimente după falimente, iar criza financiară a devenit una economică şi globală, cea mai gravă de la Marea Criză din 1929" (citeşte articolul aici).
Cu atâtea recorduri la activ, e greu să ghicim ce va urma. Ne rămâne credinţa în ajutorul lui Dumnezeu, care devine evident prin faptele aproapelui nostru. Faţă de aproapele avem multe obligaţii, deseori neglijate.
Crăciunul vine cu brazi împodobiţi, beculeţe, bomboane şi cadouri, dar mai întâi de toate cu Vestea cea Bună a Naşterii unui Copil într-un loc sărăcăcios. Copilul, Mântuitorul se naşte în fiecare iarnă pentru a ne dărui, time and again, încredere şi iubire.



imagini din Bucureştiul "iernat"

Crăciun fericit şi un An Nou cu sănătate şi bucurii!