INDIANA JONES si filmele de altădată

Indiana Jones inseamnă ceva fantastic din copilaria mea. Este personajul care m-a facut sa iubesc filmele. Nu aveai cum sa fii nascut in anii '80 si sa vezi acest film fara sa ramai vrajit iremediabil. Cand spun acest film, vorbesc despre Indiana Jones and The Temple of Doom (1984), al doilea din vechea trilogie. Al doilea si cel mai bun. Pur si simplu, cel mai bun film de aventuri. EVER! Punct ! Voi detalia experienta mea cu acest film intr-un roman serios de 1000 de pagini, probabil altă dată.
Indiana Jones al anilor '80 era filmul de pe video, vazut sambata seara ca o suprema evadare din cotidian si din comunism. Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull (2008) este un film de actiune banal pentru un public innebunit de dorul legendarei trilogii. Lucas si Spielberg "au mai vrut odata". Si noi ! Dar in realitate Indiana Jones nu mai era acelasi, chiar daca in inima noastra a ramas neschimbat, ba chiar a devenit mai valoros. Intre timp au murit Eliade, Gica Petrescu (si multi altii, Dumnezeu sa-i ierte!), a cazut Comunismul, a aparut Windows, Web 2.0 si Vodafone, cinema digital si copii EMO ! Lumea s-a schimbat, a renuntat la si mai multa candoare. Multzi dintre cei care in 1984 ar fi ajuns in Rai daca il vedeau pe Harrison Ford pe strada, azi sunt niste salariatzi obositzi si plafonatzi. Indiana 4 are sovietici, bomba atomica, furnici carnivore, John Hurt delirand, urmariri, indieni, cranii de cristal, extraterestrii (!) si, bonus, cateva fotograme in care apare arca din 1980 (nu spun unde)! Un singur lucru lipseste - magia! Pentru ca, dupa atatea Oscaruri si ambitii, Spielberg a imbatranit chiar daca Lucas si noi, ceilalti, am ramas copii !

Apple: THINK DIFFERENT.

Fragment dintr-un eseu despre imaginea publicitara, autor- Alexandru Stanescu:

Maria Callas - Apple Think Different, 1997 (fotografie de Cecil Beaton din anii '50)

M-am oprit la afişul cu Maria Callas pentru că îl văzusem acum câţiva ani în străinătate, sub formă de banner vertical plasat pe o faţadă. Simplitatea compoziţiei, eleganţa figurii feminine, rezonanţa şi economia generală a elementelor de expresie publicitară făceau ca mesajul să aibă un impact deosebit. Imaginea te atingea, parcă, la nivel emoţional înainte de a o face la nivel vizual. Bineînţeles că mesajul rămânea obscur dacă nu cunoşteai chipul care te privea direct în ochi. Maria Callas a fost elogiată drept “cea mai captivantă soprană a generaţiei sale”. A debutat pe scena atheniană în 1941, iar la New York (oraşul natal) în 1954 (cu Norma de Bellini). După o pauză de 100 de ani, Callas a fost prima soprană capabilă să exceleze în complicatul stil bel canto, revigorând în secolul XX operele lui Bellini, Rossini şi Donizetti. Printre triumfurile ei vocale se numără rolurile din Lucia di Lammermoor (Donizetti), Macbeth, La Traviata (Verdi) şi Tosca de Puccini. S-a stins din viaţă în 1977 la Paris.

Fotografia realizată de Beaton avea o uşoară asimetrie, datorată poziţiei umerilor (Callas părea că se sprijină pe braţul stâng), pe care graficienii de la TBWA au rezolvat-o prin rotirea bustului sopranei spre stânga. De asemenea, încadratura originală (plan mediu) a fost decupată spre prim-plan. Afişul ne apropie mai mult de ochii divei, care îşi pot exercita, plenar, farmecul hipnotic. Fotograful britanic a manipulat cu măiestrie tonurile în această compoziţie alb-negru, care ne poate duce cu gândul la feminitatea terestră a grecoaicelor. Între albul şi negrul absolut nu sunt foarte multe trepte de griuri, aşa cum se întâmplă în alte afişe din seria Think Different. Umbrele accentuează trăsăturile unice ale sopranei, iar întunericul din partea inferioară (veşminte negre) conferă greutate, deci stabilitate bustului aproape statuar. Imaginea nu are profunzime, albul desemnează eterul, îmbrăcând într-un fundal neutru apariţia spectaculară a portretului care rămâne, astfel, fără alt concurent în perimetrul vizibil, în afară de sigla şi sloganul Apple. Postura Mariei Callas este de star hollywood-ian clasic al anilor '50, învăluită simultan în aerul unei amfore: părul strâns la spate împodobeşte ca o diademă fruntea, sprâncenele conturează ferme ochii contemplativi şi detaşaţi, parcă, de efemerul cotidian, nasul proeminent de grecoaică este subliniat de buzele dominatoare. Mâinile vin să susţină fără efort ansamblul descris mai devreme, însă putem observa poziţia diferită a palmei drepte, aşezată aproape decorativ alături de obrazul atins doar cu câteva degete, faţă de palma stângă, cuplată cu fermitate de obrazul pe care îl sprijină. Mâna în care se descarcă greutatea imperceptibilă a capului este împodobită de un inel, unica bijuterie prezentă în imagine. Acest detaliu adunat cu linia umărului stâng (vizibil urcată mai sus faţă de partea opusă) poate crea un dezechilibru în noua compoziţie rezultată în urma rotaţiei (de care am pomenit mai sus). Cu flerul caracteristic unor artişti contractaţi de Apple, graficienii TBWA au plasat sigla miniaturală plus sloganul Think Different în stânga sus, contrabalansând astfel acumularea de energie din capătul inferior al diagonalei care uneşte colţul din stânga sus cu cel din dreapta jos. Această diagonală poate fi considerată principala linie de forţă a imaginii. Sigla Apple era în 1997 mărul muşcat şi traversat în benzi orizontale de culorile curcubeului (azi e tot mărul, dar culorile au dispărut). Această siglă este singura pată de culoare din compoziţie, se substituie numelui companiei şi generează, alături de sloganul concis, un efect de ştampilă aplicată portretului. Maria Callas a fost una din personalităţile care au avut curajul să gândească altfel, să creeze liber, să fie diferite, deci unice. Punct.

REALPOLITIK - colaje de tranzitie

Pentru cine nu s-a plimbat azi pe Str. Mihai Eminescu (adica 99, 98 % din populatia capitalei) voi prezenta o expozitie inedita la galeria H'art, folosind cuvintele curatorilor:
"Exista un mit fascinant al omului aflat la marginea societatii care duce o existenta psihopompa dincolo de conventii sau conforturi burgheze. Fiecare societate are nevoie de acesti oameni care traiesc atat inauntrul unei societati, cit si inafara ei (...)
Ion Birladeanu a avut o existenta de acest tip. Este nascut in 1946 si de mai bine de treizeci de ani a evitat sa devina un „cetatean onorabil”. Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douazeci de ani pleaca din satul sau natal (Zapodeni, judetul Vaslui) si incepe sa munceasca la stuf in Tulcea sau docher in Constanta. In Bucuresti este pe rind gropar, taietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului (...)
Expozitia Realpolitik prezinta o serie de colaje politice pe care Ion Birladeanu le-a facut dupa 1989. Colajele realizate intre 1990 si 1996 constituie o critica cinica la adresa tuturor „virfurilor”
politicii romanesti care au populat spatiul public romanesc. Ceausescu are un loc aparte, politica post-decembrista fiind si ea prezenta prin Iliescu, Constantinescu, Funar, Petre Roman sau Adrian Paunescu. "

O singura mentiune: acest Ion Creanga al colajului de tranzitie (vezi poza) are in piept o decoratie ce pare a fi de Erou al muncii socialiste, si nu ai putea ghici ca in spatele figurii batute de toate vanturile si arsitzele vietzii se ascunde un sensibil observator, care a decupat cu forfecutza de unghii si a suprapus in multe straturi ipostaze ale Romaniei recente.

HERASTRAU : cateva intrebari posibile

Ce cauta scoase pe alei bloculetzele de piatra ce alcatuiau bordurile seculare ale parcului Herastrau ? Nu au mai ramas de scos borduri langa trotuarele capitalei ? Ce fac autoritatzile cu ele ? Cumva le trimit in Italia pe bani grei pentru a renova vilele florentine cu granitul si bazaltul romanesc (menit sa dureze pe veci), sau pur si simplu se arunca miliarde din banii publici pentru borduri de beton care tre' inlocuite din 2 in 2 ani (1km = 100.000 RON ) ???

Trailer BUCURESTIUL TRAIESTE !

BUCURESTIUL TRAIESTE !, un nou scurtmetraj documentar realizat de proprietarul acestui blog, si-a lansat trailerul pe YouTube.