24 feb. 2012

The Way Back



ATENŢIE! ACEST COMENTARIU CONŢINE SPOILERe!

Cel mai bine savurezi filmele cu evadări imposibile tolănit într-un fotoliu comod, din care mai culegi câte o sărăţea, sau o merişoară, iar la răstimpuri, preferabil la scenele cu deşert şi secetă ucigătoare, sorbi dintr-un pahar mare cu apă filtrată.
"În 1941, trei oameni scăpaţi dintr-un gulag siberian au ajuns în India prin Tibet, după ce au mers (pe jos!!) 6500 km". The Way Back este filmul inspirat din această călătorie, romanţată de Peter Weir în 2010. Talentatul regizor australian s-a oprit asupra acestui subiect după aproape 7 ani de pauză. Bine, între Fearless şi genialul Truman Show au trecut 4 ani, deci omul nu se grăbeşte când îşi caută subiecte, dar nu mă aşteptam să se aplece cu atâta pasiune asupra unei drame est-europene.
Scenariul se bazează pe cartea
The Long Walk, scrisă de Sławomir Rawicz (1915–2004), un locotenent polonez care a fost arestat şi trimis în Siberia de către sovietici, după invazia Poloniei din 1939. Evenimentele prezentate în carte au fost contrazise de unele documente şi unii martori, iar dacă ne uităm pe planiglob la distanţa care ar fi fost parcursă în marş forţat, cu resurse limitate de hrană şi apă, ne ia ameţeala! Dar dincolo de veridicitatea faptelor, The Way Back rămâne unul din acele filme tulburătoare, despre o sete de libertate care întrece instinctul autoconservării!
În Siberia, după cum spune personajul lui Ed Harris, supravieţuirea era un act de sfidare a sistemului criminal. Evadarea era o jignire adusă nu doar staliniştilor, dar şi naturii. Echipa de evadaţi este condusă de polonezul Janusz (Jim Sturgess), un temerar care speră să ajungă la Lacul Baikal, prin ger şi viscol de nedescris. Îl urmează nişte actori foarte bine pregătiţi (pentru iarnă extremă, aproape bucureşteană! ;) - Ed Harris, Colin Farrell, Saoirse Ronan, dar şi nişte românaşi - Alexandru Potocean şi Dragos Bucur - mândri de compania selectă în care evoluează.
Oamenii ăştia nu doar că ajung la lacul cu pricina, dar trec graniţa (fără Colin) în Mongolia, iar apoi picioarele lor traversează Deşertul Gobi, pe o vipie care seceră cel puţin 3 personaje (simpatice) în câteva minute. La un moment dat, toată această călătorie pare un vis îndrăzneţ al evadaţilor, dar secvenţele din Tibet ne reconfirmă planul realului (filmic). Se trece foarte rapid, aproape în zbor (prin câteva tăieturi la montaj) peste lanţul muntos Himalaya, pentru a ajunge la finalul călătoriei, în India (de unde britanicii îi vor salva pe cei 3 supravieţuitori)!
Ca şi alte filme despre lupta omului cu natura sălbatică, The Way Back impresionează prin peisaje. Măreţia formelor de relief, profilate la orizont (National Geographic se numără printre producători), este alternată cu dramatismul situaţiilor, atent construite, fără patetism hollywoodian. Este greu să nu te ataşezi de tânăra poloneză cu trăsături angelice (Saoirse Ronan), sau de veteranul Ed Harris, cu obrajii bătuţi de vânturile orientului îndepărtat. În unele cadre putem regăsi omagii aduse lui David Lean, deşi în general filmările frumoase în deşert ne amintesc de fabulosul Lawrence al Arabiei.
După ce scapă în India, polonezul Janusz traversează, printr-un metaforic "marş peste timp" (şi peste filmări de arhivă), toate momentele post-belice, până la căderea Comunismului din 1989. Apoi îl vedem acasă, unde îşi regăseşte liniştea în braţele soţiei (îmbătrânite, ca şi el). Ea îl trădase cu 50 de ani în urmă. În urma denunţului, el ajunsese în Siberia. Dar ce mai contează, după un drum atât de lung?

20 feb. 2012

Scenarii şi saline, pe net

Internet Movie Script Database (imsdb.com) este o rubedenie a Imdb-ului, specializată pe scenarii cinematografice. Pot fi citite aici scenariile unor filme nominalizate la Oscar chiar anul acesta! Printre ele - The Artist, care ar putea deveni, peste un arc temporal de 9 decenii, al doilea film mut premiat la categoria Best Picture, după Wings (primul film din istoria premiilor Oscar - 1927).



În continuare, voi recomanda o vizită la Salina Turda, o minunăţie ascunsă în subteran. Câteva clipuri de pe YouTube mi-au atras atenţia asupra acestui loc excepțional din ţara noastră. Recent reamenajată din "bani europeni" (proiectul PHARE 2005 in valoare de 5,8 milioane de euro, din care 63% au fost fonduri europene iar diferenţa - asigurată de Consiliul local Turda şi Consiliul Judeţean Cluj!), "Salina Turda constituie astăzi un adevarat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, duc aici la o împletire armonioasă între istorie şi legendă. Numărul tot mai mare de turişti, sosiţi de departe pentru a vizita salina, sunt o confirmare a valorii turistice şi istorice a ei".

15 feb. 2012

Valentine's Day - Ziua ÎNZĂPEZIŢILOR


De Valentine's Day era aniversarea Vioricăi Bucur. Ar fi împlinit 66 de ani.


În Muntenia rurală, ninsorile abundente au făcut victime şi pagube materiale însemnate. S-a declarat cod galben, portocaliu, a demisionat guvernul, ultraşii au făcut chetă pentru a-i ajuta pe cei îngropaţi în zăpezi. Conlocuitorii noştri nu şi-au lăsat maşinile acasă, transformând traficul într-un coşmar pentru pietoni şi pentru utilajele de deszăpezire.


Bucureşteanul dornic de plimbări prin natură de Valentine's Day, a putut admira o nouă topografie a oraşului - "munţi", "podişuri" îngheţate pe străzi, din metru în metru, ţurţuri şi zăpezi ameninţând cu topirea de pe streşini şi acoperişuri, multe maşini îngropate cu totul în zăpadă. Mergând pe trotuare, trebuie să priveşti vigilent în sus.


Seara s-a lăsat peste troienele asediatoare. Metroul este aglomerat, troleul - mai puţin.


Pentru un sejur la munte, peisajele ar fi încântătoare.



Unii îşi încheie "ziua îndrăgostirii" în faţa unui platou cu fructe de mare, alţii - călare pe statuile de la Universitate, fluturând steagul împotriva "sistemului".

1 feb. 2012

Timpul probabil: -22 °C

După un blizzard care a luat prin surprindere sudul ţării, apoi l-a luat ostatic (maşini abandonate sub nămeţi, oamenii suferinzi de hipotermie, blocaţi pe drumuri cu zilele!), a venit temutul ger, dislocat tocmai din câmpiile Siberiei!

Get Adobe Flash player
De ani buni nu am mai prins temperaturi de -22 °C în Bucureşti. Zăpezile sunt acum pietrificate, iar, pe alocuri, gheţuşul face să tremure chiar şi maşinile de teren. Am aflat că a îngheţat însăşi Marea Neagră! Partea proastă e că viforniţa se întoarce în următoarele zile!