ATENŢIE! ACEST COMENTARIU CONŢINE SPOILERe!
Cel mai bine savurezi filmele cu evadări imposibile tolănit într-un fotoliu comod, din care mai culegi câte o sărăţea, sau o merişoară, iar la răstimpuri, preferabil la scenele cu deşert şi secetă ucigătoare, sorbi dintr-un pahar mare cu apă filtrată.
"În 1941, trei oameni scăpaţi dintr-un gulag siberian au ajuns în India prin Tibet, după ce au mers (pe jos!!) 6500 km". The Way Back este filmul inspirat din această călătorie, romanţată de Peter Weir în 2010. Talentatul regizor australian s-a oprit asupra acestui subiect după aproape 7 ani de pauză. Bine, între Fearless şi genialul Truman Show au trecut 4 ani, deci omul nu se grăbeşte când îşi caută subiecte, dar nu mă aşteptam să se aplece cu atâta pasiune asupra unei drame est-europene.
Scenariul se bazează pe cartea The Long Walk, scrisă de Sławomir Rawicz (1915–2004), un locotenent polonez care a fost arestat şi trimis în Siberia de către sovietici, după invazia Poloniei din 1939. Evenimentele prezentate în carte au fost contrazise de unele documente şi unii martori, iar dacă ne uităm pe planiglob la distanţa care ar fi fost parcursă în marş forţat, cu resurse limitate de hrană şi apă, ne ia ameţeala! Dar dincolo de veridicitatea faptelor, The Way Back rămâne unul din acele filme tulburătoare, despre o sete de libertate care întrece instinctul autoconservării!
În Siberia, după cum spune personajul lui Ed Harris, supravieţuirea era un act de sfidare a sistemului criminal. Evadarea era o jignire adusă nu doar staliniştilor, dar şi naturii. Echipa de evadaţi este condusă de polonezul Janusz (Jim Sturgess), un temerar care speră să ajungă la Lacul Baikal, prin ger şi viscol de nedescris. Îl urmează nişte actori foarte bine pregătiţi (pentru iarnă extremă, aproape bucureşteană! ;) - Ed Harris, Colin Farrell, Saoirse Ronan, dar şi nişte românaşi - Alexandru Potocean şi Dragos Bucur - mândri de compania selectă în care evoluează.
Oamenii ăştia nu doar că ajung la lacul cu pricina, dar trec graniţa (fără Colin) în Mongolia, iar apoi picioarele lor traversează Deşertul Gobi, pe o vipie care seceră cel puţin 3 personaje (simpatice) în câteva minute. La un moment dat, toată această călătorie pare un vis îndrăzneţ al evadaţilor, dar secvenţele din Tibet ne reconfirmă planul realului (filmic). Se trece foarte rapid, aproape în zbor (prin câteva tăieturi la montaj) peste lanţul muntos Himalaya, pentru a ajunge la finalul călătoriei, în India (de unde britanicii îi vor salva pe cei 3 supravieţuitori)!
Ca şi alte filme despre lupta omului cu natura sălbatică, The Way Back impresionează prin peisaje. Măreţia formelor de relief, profilate la orizont (National Geographic se numără printre producători), este alternată cu dramatismul situaţiilor, atent construite, fără patetism hollywoodian. Este greu să nu te ataşezi de tânăra poloneză cu trăsături angelice (Saoirse Ronan), sau de veteranul Ed Harris, cu obrajii bătuţi de vânturile orientului îndepărtat. În unele cadre putem regăsi omagii aduse lui David Lean, deşi în general filmările frumoase în deşert ne amintesc de fabulosul Lawrence al Arabiei.
După ce scapă în India, polonezul Janusz traversează, printr-un metaforic "marş peste timp" (şi peste filmări de arhivă), toate momentele post-belice, până la căderea Comunismului din 1989. Apoi îl vedem acasă, unde îşi regăseşte liniştea în braţele soţiei (îmbătrânite, ca şi el). Ea îl trădase cu 50 de ani în urmă. În urma denunţului, el ajunsese în Siberia. Dar ce mai contează, după un drum atât de lung?
Scenariul se bazează pe cartea The Long Walk, scrisă de Sławomir Rawicz (1915–2004), un locotenent polonez care a fost arestat şi trimis în Siberia de către sovietici, după invazia Poloniei din 1939. Evenimentele prezentate în carte au fost contrazise de unele documente şi unii martori, iar dacă ne uităm pe planiglob la distanţa care ar fi fost parcursă în marş forţat, cu resurse limitate de hrană şi apă, ne ia ameţeala! Dar dincolo de veridicitatea faptelor, The Way Back rămâne unul din acele filme tulburătoare, despre o sete de libertate care întrece instinctul autoconservării!
În Siberia, după cum spune personajul lui Ed Harris, supravieţuirea era un act de sfidare a sistemului criminal. Evadarea era o jignire adusă nu doar staliniştilor, dar şi naturii. Echipa de evadaţi este condusă de polonezul Janusz (Jim Sturgess), un temerar care speră să ajungă la Lacul Baikal, prin ger şi viscol de nedescris. Îl urmează nişte actori foarte bine pregătiţi (pentru iarnă extremă, aproape bucureşteană! ;) - Ed Harris, Colin Farrell, Saoirse Ronan, dar şi nişte românaşi - Alexandru Potocean şi Dragos Bucur - mândri de compania selectă în care evoluează.
Oamenii ăştia nu doar că ajung la lacul cu pricina, dar trec graniţa (fără Colin) în Mongolia, iar apoi picioarele lor traversează Deşertul Gobi, pe o vipie care seceră cel puţin 3 personaje (simpatice) în câteva minute. La un moment dat, toată această călătorie pare un vis îndrăzneţ al evadaţilor, dar secvenţele din Tibet ne reconfirmă planul realului (filmic). Se trece foarte rapid, aproape în zbor (prin câteva tăieturi la montaj) peste lanţul muntos Himalaya, pentru a ajunge la finalul călătoriei, în India (de unde britanicii îi vor salva pe cei 3 supravieţuitori)!
Ca şi alte filme despre lupta omului cu natura sălbatică, The Way Back impresionează prin peisaje. Măreţia formelor de relief, profilate la orizont (National Geographic se numără printre producători), este alternată cu dramatismul situaţiilor, atent construite, fără patetism hollywoodian. Este greu să nu te ataşezi de tânăra poloneză cu trăsături angelice (Saoirse Ronan), sau de veteranul Ed Harris, cu obrajii bătuţi de vânturile orientului îndepărtat. În unele cadre putem regăsi omagii aduse lui David Lean, deşi în general filmările frumoase în deşert ne amintesc de fabulosul Lawrence al Arabiei.
După ce scapă în India, polonezul Janusz traversează, printr-un metaforic "marş peste timp" (şi peste filmări de arhivă), toate momentele post-belice, până la căderea Comunismului din 1989. Apoi îl vedem acasă, unde îşi regăseşte liniştea în braţele soţiei (îmbătrânite, ca şi el). Ea îl trădase cu 50 de ani în urmă. În urma denunţului, el ajunsese în Siberia. Dar ce mai contează, după un drum atât de lung?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu