22 feb. 2009

The Curious MOVIE of Benjamin Button

Vineri, pe la 12 noaptea, am terminat de vizionat filmul de aproape 3 ore - The Curious Case of Benjamin Button (S.U.A. 2008) la CinemaPRO. David Fincher este unul din regizorii talentaţi care au ieşit "la rampă" în anii '90 (generaţie din care face parte şi Danny Boyle, nominalizat alături de Fincher anul acesta la categoria Oscar for Best Achievement in Directing). Alien³ (1992) şi Se7en (1995) mă ţin atent şi astăzi. Mă aşteptam la mai mult, dar poate că Fincher a dat peste un scenariu care l-a depăşit niţel. Nu e uşor să conduci proiecte "megabuget" şi să-ţi păstrezi personalitatea în acelaşi timp. Sincer, şi producătorii cred că s-au hazardat cu scenariul elaborat de Eric Roth plecând de la o nuvelă scrisă de F. Scott Fitzgerald. Nu am citit-o, deci nu ştiu cât s-a câştigat prin adaptarea lui Roth (al cărui Forrest Gump din 1994 e genial). Ştiu însă cât s-a pierdut. Adaptarea unui text precum Tinereţe fără tinereţe al lui Eliade (preocupat de o temă similară), de un Coppola experimentat în ecranizări de succes, e una, iar transformarea unei nuvele într-un film de aproape 3 ore e cu totul altceva. Am simţit lălăiala eclipsând farmecul formal al imaginii, scenografiei şi machiajelor (demne de Oscar). Brad Pitt e no good în acest rol imposibil, deşi se străduieşte. Cate Blanchett se străduieşte mai mult...
Iată şi nişte păreri interesante de pe http://www.imdb.com/ :
"Benjamin Button. He is born old, he grows young. That's all we really know. He lives with old people, he learns to play the piano, he leaves home, he travels, he sees the world. Most of the narrative is about places and meeting people, rarely about being involved with others, what it means or feels like to relate to a world that sees him as old. He is an outsider. How does this feel? We don't really know as an audience (...) I didn't find this film to be magical, just a mosaic of previous formulas and scenarios. Benjamin youthens, he leaves her. He comes back later. Throughout the entire film, the audience really doesn't know or understand or get a sense of what it means to grow young nor what kind of effect it might have on others. I felt very tired after watching this picture" (Robert Broerse, Canada).
Tinereţea, bătrâneţea, viaţa şi moartea, probleme de bază ale metafizicii, au cunoscut noi abordări în cinematograful occidental din ultima perioadă, mai ales din pricina inovaţiilor tehnice care pot modifica mai uşor aspectul fizic al personajelor, sau peisajele din epoci istorice diferite. Totuşi, dincolo de fascinanta joacă cu timpul, dat înainte sau înapoi, nu prea găsim cugetări serioase, cu atât mai puţin noi. Benjamin este un erou straniu care întinereşte pe măsură ce... îmbătrâneşte (!). Nu ştiu dacă se vrea ceva nou, dar clar nu e (printre mulţi alţi scriitori probabil, în 1990, Eugen Ionesco vorbea cu Liiceanu despre o idee similară cu cea a lui Fitzgerald). Dragostea este mai presus de direcţia în care ne trăim viaţa (cronologic şi faptic) - iată singura concluzie care rămâne, poate, cu spectatorii acestui film. Şi, să nu uit, bravo lui Alexandre Desplat pentru muzica originală compusă cu sensibilitate.


Cate Blanchett, întinerită digital
Trimiteți un comentariu