Ieri noapte am fost la concertul Madonnei, în parcul Izvor. Copacii - ce au mai absorbit din poluarea emisă de spectatorii înghesuiţi pe iarbă, dacă se poate numi iarbă chestia aia prăfuită care acoperea solul cândva verde al parcului. Se pare că, nici după 2 decenii de "libertate", România nu a scăpat de maniile obositoare ale îmbulzelii şi "bulangelii".
Încă din şcoala generală m-am confruntat cu obiceiul cretin al administraţiei de a obliga grupuri mai mari sau mai mici să pătrundă în instituţii prin deschizături cât mai strâmte cu putinţă. Concertul Madonnei nu a cunoscut vreo excepţie. Spectatorii s-au confruntat cu acelaşi tratament pentru ovine mânate spre staul, unde urmau să fie înghiontite de diverşi nesimţiţi care se încăpăţânau să înainteze cât mai aproape de scenă, sau axfisiate cu fum de ţigară. Dar, cum spuneam, noroc cu cei câţiva copăcei din parc !
Cât despre diva pop, doar două cuvinte: babă nebună ! Madonna a fost huiduită, fluierată, iar apoi aplaudată de români nerăbdători (s-a lăsat aşteptată peste 40 de minute !). Femeia a reuşit să-şi bată joc de propriile melodii, în dorinţa de a fi "în pas cu moda". Am înţeles, a adus o armată întreagă de TIR-uri după ea - dansatori, sunetişti, maşinişti, recuziteri, regizori, baby-sitteri etc., în timp ce ea şi prietenul ei au venit cu avionul particular, dar toate aceste lucruri nu pot ţine locul muzicii bune. Nici varza stilistică a spectacolului nu a putut compensa abdicarea "Reginei" de la stilul care a consacrat-o: pop-u'. Albumul Sticky and sweet mă lasă rece, am venit la concert doar pentru 2 - 3 melodii din anii '80, care nici nu au fost cântate. Singura "bilă albă" a fost omagiul adus lui Michael Jackson (chiar după încheierea dubios de bruscă a show-ului a urmat, de pe CD, Wanna Be Startin' Something - poate singura piesă "curată" din program).
Dacă Madonna debuta azi, cu hiturile noului ei album, era doar o altă cântăreaţă ifosată care recicla nişte clişee "de discotecă". Chiar nu mai poate exista muzică fără subwoofer ? Am înţeles, luminile şi laserele ne fac să credem că trăim în secolul XXI, dar frecvenţele joase care sparg timpanele şi coastele ascultătorilor ? De unde vine plăcerea de a primi pumni în piept ? Nu voi înţelege niciodată.
Cititorii acestor păreri vor cugeta filosofic în sinea lor: "This guy is too old for this shit !". Dar despre o femeie care, la 51 de ani, se poate scălămbăi 2 ore aproape încontinuu ce să mai zicem ?
Iată şi părerea ProTV-ului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu