Români pe podium la Eurovision

În ciuda situaţiei nasoale din ţară, reprezentanţii României la Eurovision s-au descurcat excelent. Piesa "Playing with Fire" s-a clasat pe locul al 3-lea din 25 de participante. Mai toţi vecinii noştri europeni au dat câte un punct, două României, deci rezultatul nu poate fi suspectat de "pilele geopolitice", des invocate în ultimele zile. Oricum, pe români nu îi vota nimeni doar pentru ochi frumoşi. Paula Seling şi coechipierul ei, care întâmplător (sau nu ?) e rezident în Norvegia, au muncit cu folos, iar al treilea loc pe podium, alături de Germania (I) şi Turcia (II) a fost binemeritat.


În altă ordine de idei, cu ocazia apropiatei zile de 1 iunie, salut apariţia în Adevărul a unui articol despre desenele animate "de pe vremuri".

Parcul cu păuni şi lebede negre

Herăstrău era singurul parc din Bucureşti unde puteau fi admiraţi păuni. Erau mai mulţi, dar până spre sfârşitul anilor '90, cred, au mai rămas doar doi păuni (mascul şi femelă ?) foarte decrepiţi. "Extincţia" lor a fost inevitabilă, dar iată că după mult timp păunii s-au întors în parcul nostru. De prin martie-aprilie am depistat amplasarea a două cuşti proaspete cu păuni, una la Expoflora, alta la "Roata Mare". Mai multe şi mai mari decât mă aşteptam, păsările cu cozi în formă de evantai completează peisajul re-decorat al parcului şi nu sunt singurele achiziţii instrumentate, probabil, de nişte primari de oraş sau sector. Lacul Herăstrău a fost şi el "împodobit" cu felurite răţuşte şi lebede (câteva sunt chiar negre, iar aşa ceva nu se mai vede nici la Schönbrunn). Sper să le ţină Dumnezeu în viaţă cât mai mult timp pe meleagurile periculoase ale oraşului nostru.

Watch the Skies!: Science Fiction

De ceva timp, pe TVR Cultural au început să fie difuzate sâmbăta nişte filme documentare excepţionale pe teme cinematografice. În acest week-end am avut plăcerea să urmăresc Watch the Skies!: Science Fiction, the 1950s and Us (S.U.A. 2005, r.: Richard Schickel), un documentar despre SF-urile anilor '50 în America şi influenţa acestora asupra unor cineaşti de marcă - Steven Spielberg, George Lucas, Ridley Scott, James Cameron. Invitaţi să vorbească despre filmele copilăriei lor, regizorii Star Wars-urilor, Terminatorilor, ai ET-ului şi Alien-ilor au relatat experienţe inedite din vremea când SF-ul nu era încă un gen cinematografic, ci doar o distracţie de sâmbătă seara.

Celebrity photography

Privind pe Imdb nişte fotografii de producţie de pe platourile filmului Robin Hood (S.U.A., 2010), am găsit un portret interesant al lui Ridley Scott (vezi foto) sub care scria "Photo Credit: Greg Williams – © 2010 Universal Studios". De data asta am căutat mai departe pe internet şi am găsit un site "belea" cu fotografiile acestui Greg Williams. Mă pasionează portretele actorilor celebri, defapt portretele în general, pentru că nu constituie un gen simplu, deşi aşa ar părea la prima vedere. Williams nu are tupeul unui Martin Schoeller, ale cărui close-up-uri monstruoase denunţă asimetriile, artificialitatea şi ridurile interzise ale unor celebrităţi precum Brangelina,
DeNiro, sau Prince (vezi deasupra), nici dorinţa lui Andy Gotts de a sonda profunzimile altor actori de marcă (Pacino -portret premiat de British Institute of Professional Photographers în 2009, Hopkins, Julia Roberts etc.).
În schimb, Greg Williams are, pe lângă calităţile de fotograf şi reporter al momentului la Hollywood, şi veleităţi de regizor (după cum putem afla de pe blogul său - blog.gregwilliams.com).


Pentru amatorii de fotografii scandaloase se recomandă şi site-ul lui David LaChapelle, (vezi colaj) şi el specializat pe "famous and infamous".

Greierii şi furnicile

Mi-am petrecut câteva vacanţe în Grecia, tărâm legendar pe care îl preţuiesc, dar unde mă întrebam de fiecare dată oare de ce se închideau tarabele şi restaurantele la prânz, pentru vreo 2-3 ore de odihnă a angajaţilor ? Cum prospera această ţară în "zona euro" fără resurse naturale deosebite şi fără o dorinţă serioasă de a munci ? Doar prin turism şi comerţ mărunt ?
De câteva luni, Grecia a intrat în colaps economic, iar acest pericol paşte şi alte ţări "surori", precum Portugalia şi România. Oamenii "ies în stradă" pentru drepturile lor pierdute, dar nu îşi amintesc de zilele în care au "frecat menta", în timp ce "leafa mergea" mai departe. În ţara noastră a fost anunţată micşorarea salariilor şi pensiilor în sistemul bugetar. Chiar dacă la stat se chiuleşte cel mai mult, nu este corectă taxarea unui singur segment din populaţie. În primul rând, s-ar fi impus taxarea "penalilor" care au "cârmit" ţara spre această situaţie. Nu mă refer doar la psihopaţii de la conducerea statului, ci şi la speculanţii din mediul privat, toţi gherţoii de ale căror gipane nu mai avem loc prin oraş.

În acest timp, fiul lui Warren Buffett (care este în Top 5 cei mai bogaţi oameni din lume), Peter Buffett, a lansat cartea "Life is What You Make it: Finding Your Own Path to Fulfillment", în care formulează "an old-world spiritual message for today's money-rich parents: teach your children values and do not give them everything they want" (Christine Kearney, Reuters, via Yahoo News). Nu mai găsim neobişnuită viziunea acestui fiu de miliardar, dacă aflăm că tatăl său trăieşte în contiunare într-o locuinţă veche de 3 camere, refuză invitaţii la evenimente mondene (unde ar da nas în nas, probabil, cu Paris Hilton) şi donează 85% din averea personală către Fundaţia Bill Gates ("to enhance healthcare and reduce extreme poverty globally"). Warren Buffett quote: "Oamenii fericiţi nu au cele mai bune lucruri, ci doar apreciază ceea ce au".

Soţii Kamprad la cumpărături

În cealaltă parte a lumii (Suedia), trăieşte alt miliardar modest - fondatorul IKEA, Ingvar Kamprad. La 81 de ani, Kamprad seamănă cu un pensionar de rând (vezi foto), chiar dacă este deţinătorul unei averi de peste 20 miliarde (!) de euro. Da, pare a fi un "scârţar" tipic din Occident. "Zboară cu companii low cost, conduce el însuşi un Volvo vechi de 15 ani, şi-a mobilat modesta sa casă aproape numai cu produse de la Ikea pe care, culmea, le-a asamblat chiar el. A recunoscut că şi-a concediat frizerul său la care apela de mulţi ani, după ce a descoperit că se poate aranja la un altul, mult mai ieftin.
Recent, când a sosit la o gală pentru a primi premiul omul de afaceri al anului, bodyguarzii de la intrare au refuzat să-l lase să intre pentru că l-au văzut coborând dintr-un autobuz". Iată ce spune el despre bani: "Dacă încep să achiziţionez lucruri luxoase nu fac altceva decât să îi incit şi pe ceilalţi să facă la fel. Este important ca liderii să fie un exemplu. Mă uit la banii pe care i-aş cheltui pentru mine şi mă întreb dacă toţi acei clienti ai magazinelor Ikea ar putea să-şi permită aceasta. Din când în când, recunosc, îmi cumpăr câte o cămaşă frumoasă şi o cravată, plus mai mănânc pe la restaurant".
Poate mai învaţă şi alţii (i.e. grecii, românii...) câte ceva de la aceşti "magnaţi", care s-au îmbogăţit mai mult din muncă decât din gargară.


BONUS:

Greierele şi furnica
poezie [fabulă]

de Jean de La Fontaine

Petrecuse cu chitara
toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
când viforniţa porni,
Greierele se trezi
fără muscă, fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să ceară
la Furnică, pân’ la vară,
niscai boabe de secară.
-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică
şi-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai păţit?
-Dacă nu e cu bănat.
zi şi noapte am cântat
pentru mine, pentru toţi…
-„Joacă astăzi dacă poţi!”