THE DARK KNIGHT

Nu stiu daca Jack Nicholson a vazut The Dark Knight, unde personajul negativ Joker este re-incarnat de Heath Ledger. Nu stiu nici daca raposatul Heath a apucat sau nu sa vada versiunea finala a filmului regizat de Christopher Nolan.
Imi placea mai mult de acest cineast "la volanul" unei productii sincere precum Insomnia, un policier impecabil in care virtuozitatile scenaristului-regizor isi gaseau un loc mai potrivit. Al doilea Batman din seria incaputa pe mainile lui Nolan persista in slaba administrare a mijloacelor de expresie. La nici 20 de ani de la block-busterul lui Tim Burton (BATMAN, 1989), cavalerul intunecat inca mai starneste pasiuni printre sefii de la Hollywood, ca si printre fanii inraiti. Reprofilati pe cinema, de la automobile sau confectii probabil, directorii de la Warner considera ca reciclarea unor personaje sub o noua bagheta (magica, pe cat se poate), plus distributie sonora egal succes obligatoriu, deci banet proaspat in conturi. Parca pe vremea lui Tim Burton banii nu exercitau asa o mare presiune asupra creativitatii!
Nolan a coborat eroul din benzile desenate in strazile New York-ului contemporan (despuiat de scenografia neogotica cu care ne fascinase Burton). Atmosfera comics a fost imbacsita de un pseudo-realism urban, in care totul trebuie explicat si "de-mitizat". Batman are nevoie de o drama veridica, iar Gotham are nevoie de pericole aduse la zi. The Villans trebuie sa fie credibili, iar The Entertainment trebuie sa astepte la coada, in spatele dramaturgiei savante a lui Nolan. Intre atatea imperative (si fire narative), spectatorul ramane interzis si depasit de evenimente. Come on! Batman (el insusi un fel de freak traumatizat, vorba lu' Joker) este o metafora a lumii post-industriale, a dementei marilor orase occidentale. Un magnat/playboy/filantrop local se hotaraste sa curete metropola de infractori. Pentru asta, noaptea se deghizeaza in faimosul costum de liliac si patruleaza (zburand sau cu batmobilul) in cautarea railor. Nimic mai neverosimil! Ni-l putem imagina de Irinel Columbeanu in aceasta ipostaza eroic-schizoida? Dar pe Bill Gates? Bine, la el eticheta de playboy ar fi putin deplasata... Deci, de ce am vrea mai mult realism de la un film cu Batman? De ce am vrea actiune à la Filiera Franceza?
Anyway, m-am ambalat putin pentru ca astept de fiecare data mai mult de la un sequel sau remake. In cazul de fata, am de aface cu o combinatie. Fanii de pe Imdb s-au grabit sa ridice in slavi acest nou Batman. Intr-adevar, exista cateva scene tari de actiune. Mi-a facut placere sa revad cativa actori aruncati de ceva timp pe tusa. M-a impresionat muzica, deznodamantul pozitiv si umanist, iar pe alocuri prestatia lui Heath Ledger (Dumnezeu sa-l ierte!), un rival pe masura batranului Jack. Poate ca el este singura pata de culoare (sau creativitate) din acest amalgam greu de asimilat.



"Pour la bonne bouche", excelentul trailer The Dark Knight. Asteptam sa regasesc aceeasi armonie, acelasi echilibru si ritm in varianta de doua ore jumate.
Wishful thinking...