"În ţara pe care o părăsisem eu, oraşele erau foarte prospere. Satele erau sărace, e adevărat, dar şi aici ţăranul era sănătos, slab, foarte rezistent, se ţinea frumos şi avea o anumită eleganţă. M-am întors şi l-am găsit buhăit, alcoolic, cenuşiu, îmbătrânit. Urât. Primar era acum guşatul şi cocoşatul, cel persecutat, înainte de societate. Se produsese o răsturnare a valorilor.
Felul în care se schimbase profilul etnic al românului în numai 50 de ani m-a cutremurat, chiar dacă temeiul acestei schimbări era de înţeles. În Bucureşti, de exemplu, în timpul cât am lipsit eu, populaţia se înmulţise de patru ori.
Marile oraşe din Occident au crescut în 200 de ani cât a crescut Bucureştiul în 20. Problema nu e numai de mărime fizică, ci stă în popularea cu oameni de la ţară, pe care i-ai rupt din cadrul lor, din ogrăzile lor cu grădină, şi i-ai băgat în blocuri, unde bărbatul şi femeia muncesc amândoi, şi copiii nu mai sunt crescuţi de nimeni, sunt educaţi de stradă".
Merită citit şi discutat acest articol.
Un comentariu:
Hello,
Toate acestea domnul Djuvara le povesteste in amanunt in lucrarea sa "Amintiri din pribegie"... Cred ca inca se mai gaseste prin librarii:)
Trimiteți un comentariu