"E teribilă, uneori aproape înnebunitoare, lipsa comentariului, a oricărui ghid şi plan de traseu prestabilit. Însă tocmai aceasta este uriaşa calitate a filmului lui Andrei Ujică, indiferent dacă multora li se va părea ceva criminal.
Asta, fiindcă totul poate fi citit ambivalent.
Nostalgicii epocii de aur vor exulta până la lacrimi la (re) vederea primei maşini Dacia ieşind pe poarta UAP Piteşti, a inaugurării Metroului, a cuvântării care ne-a răvăşit pe toţi în august 1968, a venirii lui Charles de Gaulle şi Nixon la Bucureşti, a trăsurii în care Ceauşeştii au călătorit spre Buckingham împreună cu regina Marii Britanii, ca să nu mai spun de twistul dansat în 1969 chiar sub ochii Anei Aslan, de chipul nevinovat al Zoiei, fabuloasele înscenări legumicole şi viticole de la Ziua recoltei, apariţia noilor perle de pe litoralul însorit al Mării Negre, revelioanele cu Aurelian Andreescu, prezenţa la Casa Albă, alături de Jimmy Carter ş.cl.
Noi, ceilalţi, însă, vom reciti aici eşecul unei enorme iluzii, desfigurarea şi dezumanizarea progresivă a unei ţări agonice, fermecătoare cândva, hărţuită şi hărtănită fără-ncetare de atunci încoace. Citit invers, de la lugubra, grotesc-macabra inaugurare a magazinului Fortuna, de lângă Palatul CEC, în toamna lui 1989, către filmuleţele cu Ceauşescu înotând câineşte, vânând cerbi şi fazani, stând cu Elena în fotolii de catifea aşezate pe iarbă în ditamai livada montană, ori jucând volei (...)".
Textul introductiv a fost extras din articolul Despre ceauşism, între nostalgie şi revoltă, semnat Dan C. Mihăilescu (în Evenimentul Zilei). Imaginile cu Ceauşescu au făcut înconjurul lumii şi, de nenumărate ori, înconjurul minţilor noastre obosite de autocritica şi retorica sterilă a celor 20 de ani post-comunişti. Un popor traumatizat îşi revine cu greu dintr-o epocă la fel de ireală ca şi imaginea unei coreence cântând "Românie, Românie, cât de dragă-mi eşti tu mie, c-am crescut pe a ta glie" (vezi şi teaser trailer-ul de mai jos). De aceea, un film precum "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" (r.: Andrei Ujica, cel care a mai realizat cu nemţii şi excelentul documentar Videogramme einer Revolution - 1992), nu poate constitui, la prima vedere, decât un deja-vu de 3 ore.
Este un documentar mult prea lung, iar multe din secvenţele montate pe linişte deplină nu justifică această excentricitate (imaginile în mişcare ar trebui să suplinească acolo şi sunetul, misiune greu de îndeplinit). Absenţa comentariului e salutară, aşa cum observa şi Dan C. Mihăilescu, iar structura narativă încearcă din răsputeri să nu fie tendenţioasă. Cu toate acestea, Ujică nu poate uita că orice film conţine un punct de vedere, un unghi subiectiv din care cineva îşi aruncă privirile asupra realităţii (prezente, sau, în cazul de faţă - trecute). Cu atât mai zadarnică este încercarea de a fi "realist", în cazul unui film compus (culmea!) doar din imagini de arhivă. Ordinea în care acestea sunt montate (cronologia unui mare flash-back) dau în cazul de faţă un dramatism neaşteptat cadrelor din timpul procesului, când dictatorul interogat de un procuror violent şi neverosimil, pare a se retrage în trecut, în propriul trecut, conform inteligentei speculaţii a "naratorului" Ujică. Am apreciat şi decenţa cu care s-au evitat imaginile coşmăreşti ale finalului de proces şi ale execuţiei, îndelung supralicitata concluzie a tragediei.
Autobiografia din titlu m-a îndemnat să fac o altă legătură (decât cea semantică, din Dex) între relatarea întâmplărilor unei vieţi şi automatismul camerei de filmat, care înregistrează aceste întâmplări cu o indiferenţă maşinală. În ciuda numeroaselor discursuri, Ceao nu se (re)prezintă singur, ci îi lasă pe alţii să îi "zugrăvească" faptele prin multe vorbe goale, majoritatea "puse în gura lui". Cronica cinematografică a epocii a arhivat artificialitatea şi impostura sistemului, oglindite cu strălucire de ilustrul său conducător, care astăzi apare ca un ilustru comic al ecranului. Depăşind absurdul Ionescian, cele câteva declaraţii ale acuzatului Nicolae Ceauşescu, dezvăluite (în premieră, probabil) spre finalul documentarului, adâncesc misterul evenimentelor din decembrie 1989. "Vidul de adevăr" şi nevoia de a descifra respectivul mister vor cere un efort suplimentar, cel puţin în domeniul imaginaţiei.
"Autobiografia lui Nicolae Ceausescu" (Official Teaser)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu