Criza economică şi criza duhovnicească

În octombrie 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei a trimis o enciclică adresată "CĂTRE POPOR". Fiecare grec a primit o scrisoare cu acest mesaj. În paralel, Biserica Greacă a decis că se va separa financiar de stat şi că nu mai doreşte sa depindă de acesta. Iată nişte fragmente edificatoare:

"Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitările lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre".

"Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.
Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele".

La un an după această scrisoare tulburătoare, care vorbeşte despre "negustori de popoare", sclavia inutilului, "libertate sau fericire?", situaţia economică a Greciei escaladează noi culmi ale disperării. Guvernul elen, atât de criticat în ultimii ani, se luptă din nou pentru obţinerea unui ajutor de miliarde, prin care U.E. ar scăpa ţara de faliment, cu condiţia unui plan de austeritate sever. Birocraţia şi corupţia nu sunt, însă, uşor de strârpit, iar acest lucru este cunoscut de români ca nimeni alţii! În absenţa unor semne de însănătoşire a "sistemului", Grecia ameninţă să tragă întreaga zonă euro într-un marasm fără precedent! Rămâne să ne rugăm alături de vecinii noştri balcanici pentru luminarea minţilor şi sufletelor.