"Mirror Mirror" - o istorie "albă ca zăpada"

În deceniul trecut, 3 ani la rând s-au filmat la Hollywood câte două filme pe aceeaşi temă dezastruoasă. De exemplu, în 1997 au apărut 2 blockbustere cu vulcani - Volcano & Dante's Peak (preferatul meu), în 1998, 2 filme cu asteroizi - Armageddon & Deep Impact, iar în 1996, 2 filme cu invazii extraterestre - Mars Attacks! & Independence Day (preferatul meu).

În 2012 apar Mirror Mirror şi Snow White and the Huntsman - 2 filme inspirate de Albă-ca-zăpada, basmul german cules şi publicat de Fraţii Grimm în 1812.

În timpul proiecţiei cu Mirror Mirror, mă gândeam la fenomenala carieră pe care Albă-ca-zăpada a făcut-o la Hollywood, începând cu splendida adaptare a lui Walt Disney din 1937, primul lungmetraj de animaţie din istoria cinematografului, "desenat" în întregime (de o armată de artişti, cărora Disney le mulţumeşte la începutul filmului). De unde această fascinaţie pentru povestea prinţesei mazilite de mama vitregă? Orgoliul, gelozia - iată nişte sentimente suficient de puternice pentru a-i mişca pe producători, oglinda fermecată şi mărul ucigaş - iată două simboluri care au inspirat atâţia scenarişti, atâtea rescrieri ale basmului original. Dar să nu uităm piticii, personajele secundare care joacă un rol decisiv în desfăşurarea acţiunii. Fiecare nouă transpunere cinematografică a imaginat altfel aceste creaturi fragile, dar pline de energie.
Cea mai expresivă variantă rămâne pentru mine primul desenul animat, cu tuşe de musical (ca mai toate producţiile Disney). După cum spunea şi Viorica Bucur, atunci când ne gândim la Albă-ca-zăpada "o vedem în imaginile Disney". Gingăşiei prinţesei i se opune răutatea reginei, cea care devine o bătrână vrăjitoare în urma celei mai fioroase transformări pe care am văzut-o în copilăria mea de cinefil! Era firesc să marcheze generaţii de-a rândul (la Mamaia, în "satul de vacanţă Luna Park" era şi o "casă a groazei" cu figura uriaşă a vrăjitoarei, conturată de beculeţe, pe cornişă). În variantele mai noi basmului, piticii pierd din drăgălăşenie. Cele mai recente ecranizări au marşat pe tenta horror, cu pitici mai degrabă monstruoşi, iar filmul din 1997, cu Sigourney Weaver în rolul reginei malefice, se intitulează chiar Snow White: A Tale of Terror.


În producţia Hallmark din 2001 - Snow White: The Fairest of Them All - regizată de scenarista lui Edward Scissorhands, piticii sunt înalţi, lălâi şi cel puţin bizari (îl întâlnim aici pe fantomaticul Vincent Schiavelli şi pe piticu' dansator din Twin Peaks -Michael J. Anderson). În această adaptare, tatăl Albei (un simplu ţăran, care devine rege în urma unei vrăji) are un rol mai consistent decât ne-am fi aşteptat. El este sub puterea reginei (cum îl găsim şi în Mirror Mirror), care l-a "posedat" cu un ciob din oglinda ei. Bineînţeles că Alba îl va salva de această magie întunecată!


Singurul personaj care nu poate fi alterat rămâne titulara basmului - Albă-ca-zăpada. Ea apare de fiecare dată palidă, serafică, chiar eterică. Şi în Mirror Mirror (2012) vedem o tânără încântătoare, dar nici duşmana ei de moarte nu arată foarte rău. Julia Roberts are un rol neobişnuit pentru cariera ei - regină-vrăjitoare - şi se descurcă onorabil. Cea mai bună interpretare o dă chipului din oglindă, acel alter-ego înfricoşător care apărea din fum în desenul animat. Mirror Mirror (2012) aduce în prim-planul narativ obiectul cu conotaţii negative: oglinda-oglinjoara, poarta (în acest film la propriu) către un alt tărâm. Invocarea ei aduce răspunsul la întrebarea care macină orice femeie trecută de prima tinereţe: cine este cea mai frumoasă din ţară?, dar şi multe belele. Julia Roberts pătrunde prin oglinda cu pricina, pentru a ieşi din apă (fără să se ude) către un fel de "locuinţă lacustră". Dar suspense-ul potenţial este sacrificat în favoarea parodiei. Dacă ne aşteptam la o confruntare între bine şi rău, ne alegem doar cu o echilibristică între comic şi derizoriu. Regizorul Tarsem Singh, cândva apreciat pentru The Cell, a intrat în jocul propus de această rescriere a basmului (şi a propos de mesajul afişului - The Snow White Legend Comes Alive - basmul nu e legendă!). Tarsem e un indian inventiv, poate de aceea castelul are ceva din Taj Mahal (plus Catedrala Bunei Vestiri din Kremlin), iar pe genericul final Albă-ca-zăpada îşi permite să danseze în stilul bollywood! Scenografia şi costumele sunt remarcabile, dar nu acelaşi lucru poate fi spus despre cei 7 pitici, deloc memorabili.


Din ce arată trailerul, Snow White and the Huntsman (care va apărea la vară) conţine ceva mai mult action decât spoof, pitici la fel de naşpeţi şi o regină rea, dar la fel de... bună (Charlize Theron). Se pare că basmul Fraţilor Grimm mai are multe de oferit Holywood-ului în criză de subiecte!