Sfintele Paşti A.D. 2012

Icoana Învierii

După 2000 de ani, omenirea, muncită de spaime apocaliptice, pare să nu fi auzit niciodată, sau dacă a auzit, să nu fi desluşit cuvintele Evangheliei pătimirilor (Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1):
"14, 4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
14, 5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
14, 6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa."

"15, 12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
15, 13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi".

"16, 29. Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă.
16, 30. Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.
16, 31. Iisus le-a răspuns: Acum credeţi?
16, 32. Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
16, 33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea".
Citim şi auzim, cu diverse ocazii, spicuiri din această Primă Evanghelie a Pătimirilor, o chintesenţă a teologiei creştine. De cele mai multe ori trecem pe lângă ele ca nişte copii plictisiţi, fără să ne lăsăm pătrunşi de semnificaţii. Când vine vorba de credinţă, ne place să ne oprim la cuvinte. Atât este de greu să trăim conform credinţei noastre.
În zilele Sfintelor Paşti, însă, putem asculta cuvintele cu atenţie în biserici. Ne putem cutremura la gândul suferinţei şi îi putem cere izbăvire Mântuitorului. Îl răstignim şi îl îngropăm în fiecare an, aşa cum nu ne răstignim şi nu ne îngropăm propriile păcate. Raţiunea ne şopteşte că totul s-ar termina aici, pe Pământ, experienţa ne aminteşte că nimeni nu se întoarce din moarte, aşa cum nici timpul nu se întoarce, iar materia se arată trecătoare şi "stricăcioasă".
Şi totuşi, pacea din noaptea Învierii se aşează peste gânduri, ca o adiere parfumată, binefăcătoare. Apoi aflăm cu uimire că moartea poate fi învinsă şi lumina pătrunde în sufletele noastre rătăcite, contrazicând din nou şi din nou raţiunea, experienţa, materia.
Doamne, ajută necredinţei noastre! Paşte sfânt şi fericit!