Băile Olăneşti

La vreo 20 km de Râmnicu Vâlcea, între dealuri subcarpatice, se găseşte o aşezare mică, liniştită şi visătoare. Băile Olăneşti este o staţiune balneoclimaterică, precum Băile Herculane, Felix, Govora, Călimăneşti, Tuşnad. Olăneştiul s-ar lăuda cu "primul loc printre staţiunile balneoclimaterice din România în ceea ce priveşte numărul de izvoare, calităţile terapeutice şi debitul total zilnic al acestora, cât şi varietatea compoziţiei şi a concentraţiei apelor minerale. Apele provenite din precipitaţii şi infiltrate prin straturile de roci se mineralizează şi, în urma amestecului cu apele mineralizate din adâncuri, ies la suprafaţă sub formă de izvoare, în număr de 30, care sunt folosite în tratamentul balnear".

Lacul cu nuferi (Complex "1 Mai")

Hotel "Olăneşti"

Fostul Cinema (aici am văzut "Ultimul mohican")

Vechiul "Pavilion de băi minerale" (1925), astăzi ruinat

 


În acest loc îmi petreceam părticele din preţioasele vacanţe de vară, alături de bunica (ea se trata de rinichi) şi unchiul Bob, cu care mergeam "prin codrii şi pe dealuri", spre Cheia, Tisa, Piatra Scrisă (a nu se confunda cu Mănăstirea din Caraş-Severin).

Am descoperit că multe din locurile frumoase din staţiune şi din împrejurimi au fost transformate, sau au devenit inaccesibile, în urma unor împroprietăriri (retrocedări?) şi privatizări. Izvoarele nu mai sunt deschise tuturor, ci doar celor care au trimitere de la medic, printr-un card electronic! La intrarea în aceste izvoare găsim nişte "dispozitive" rotative (turnicheţi), ca la Institutul Britanic, sau la ieşirea din metrou. Dar această restricţionare şi raţionalizare a apelor minerale este făcută în scopuri pecuniare, nu de dragul ordinii şi disciplinei (într-adevăr, pe vremuri te puteai spăla pe mâini, poate şi pe picioare -!- cu apa care curgea non-stop, din abundenţă).

Grup de 4 izvoare

Se înţelege, apele izvoarelor sunt menite a fi folosite în scopuri strict terapeutice. Izvoarele 5 şi 7 erau printre cele mai "puturoase", iar 24 era izvorul cel mai îndepărtat de centrul staţiunii şi beneficia de un edificiu special (stil Opera din Sydney!).

Izvorul 24 (fotografie din 1997)

Parcul din centrul staţiunii era un topos magic al copilăriei mele, al animalelor împăiate de poză (care noaptea prindeau viaţă, conform poveştilor bunicii) şi al animalelor personificate. Mai la deal era aleea frecventată de Mariana, veveriţa care înţelegea graiul oamenilor. Azi, această alee este îmbâcsită de pensiuni şi hotelaşe kitsch-oase, precum şi de un comerţ ambulant dezordonat şi chiar toxic.

Parcul (vedere dinspre Hotelul "Sindicatelor")

La Olăneşti nu doar făpturile, ci şi pietrele prindeau viaţă. Multe creste dezgolite aduceau cu profiluri umane (acest fenomen este vizibil şi în Bucegi, Corbii de Piatră, Nămăieşti etc.), iar pe cărările spre satele din munţi erau presărate pietre cu "mică", adevărate nestemate strălucitoare.