Experimente: Stan Brakhage

Pe YouTube se găsesc nişte filme interesante ale regizorului experimental (sau "artistului avangardist") Stan Brakhage. Despre el citisem întâmplător, acum câţiva ani, în albumul cu 1001 filme de văzut într-o viaţă, unde era menţionat filmul său Dog Star Man: Part I (1962). Alături de filmele lui, se pot urmări şi alte fragmente, sau filme integrale ale altor cineaşti experimentali.


I... Dreaming (1988)


Filme experimentale de alţii şi de prin alte părţi (dintre care cele mai vechi sunt la graniţa cu animaţia; de Bunuel nu are rost să pomenim, deşi intră şi el, parţial, la caestă categorie):

Symphonie Diagonale de Viking Eggeling - 1921


Ballet mecanique (1924) de Fernand Leger - Part 1


The Man with the Movie Camera, de Dziga Vertov - 1929


As I was Moving Ahead, Occasionally I saw Brief Glimpses of Beauty de Jonas Mekas (2000)


Joel Schlemowitz - Short Experimental Films

Sonet from stanescu alexandru on Vimeo.

Când eram prin anul III-IV la U.N.A.T.C., îmi amintesc o vizionare specială organizată în sala de proiecţii de la etajul III (unde vedeam filme de 35mm). Era invitat un cineast (critic ?) german (nu-mi mai amintesc exact identitatea respectivului) care dorea să arate studenţilor o colecţie de scurtmetraje experimentale, create de-a lungul secolului XX de diverşi occidentali. Omu' venise cu şliţu' deschis în faţa profesorilor de la regie, care îl priveau din primul rând al săliţei, mai întâi intrigaţi, mai apoi uşor panicaţi. Cred că "luase ceva la bord", sau aşa arăta el în mod obişnuit, cam ameţit. Doamna Bostan (decană a Facultăţii de Film la vremea aceea) a cedat nervos după vreo 10 minute şi a părăsit sala, în timp ce neamţu' ne prezenta filmuleţele pe care urma să le vedem.
Recunosc, până şi eu, un fan al cinematografului independent şi experimental, am fost încercat de o insidioasă senzaţie de plictis pe la mijlocul proiecţiei, când, după ce prospeţimea şi impactul iniţial au expirat, mâzgălelile şi zgârieturile de pe peliculă au devenit redundante. Oricât de inedite ar fi aceste încercări vizuale, lipsa unei coerenţe de orice tip le aruncă în derizoriu, mai ales dacă experimentul se întinde nejustificat pe mai multe minute.

Nu este însă şi cazul lui Brakhage, a cărui filmografie consistentă (peste 300 de titluri, ce-i drept, numai scurtmetraje) îl "recomandă" amatorilor (sub)genului (speciei ?). Tipu' ăsta era preocupat de mai multe mijloace de expresie, iar preocupările lui sunt etalate în filmul prezentat mai sus - I... Dreaming (1988). Să faci 50 de ani numai filme experimentale este uimitor, mai ales că o operă de acest fel nu are mare vizibilitate şi nici influenţe majore asupra autorilor mainstream. Totuşi Brakhage a fost profesor de film la Universitatea din Colorado, unde cică era apreciat de studenţi. Câteva citate de-ale lui găsite pe Imdb: "I love being objected to. It worries me, but I love being objected to"; "There are a lot of movies made for nobody". Trebuie să subliniem, însă, că orice film este făcut pentru cineva (sau pentru mai mulţi cineva).
Acum 20 de ani, astfel de filme experimentale erau de găsit doar în cercurile pasionaţilor, iar faptul că au devenit accesibile tuturor internauţilor (nu internaţilor!) pare a fi un câştig datorat tehnologiilor din ultima perioadă.