Chiar dacă este unul din regizorii mei preferați, consider că Spielberg a devenit, zilele acestea, un nume prea tocit pe afișele filmelor comerciale. "From producer Steven Spielberg","Steven Spielberg presents" - come on, people! El a recunoscut, de cele mai multe ori glumind, că nu poate dormi dacă nu are încasări maxime de pe urma filmelor la care lucrează.
Spielberg are o carieră impresionantă de producător (130 de filme), dintre care majoritatea sunt supercomerciale. S-a oferit să producă remake-ul Cape Fear (executive producer - uncredited) și s-a speriat când prietenul Martin Scorsese i-a spus că vrea să modifice scenariul, pentru că familia e prea clasică, acea familie americană aseptică, care se complace într-o armonie formală. O astfel de modificare a tiparelor ar fi dus la reducerea box-office-ului (vezi clipul de mai jos).
S-a lipit de toți tinerii regizori care aduceau oamenii în sala de cinema (sau i-a lipit de el?), în frunte cu Robert Zemeckis. Cu Peter Jackson "de la Lord of The Rings" urmează să prezinte o ecranizare după Tintin. Pe Michael Bay "l-a câștigat la belciuge" pentru seria Transformers, altă vacă de muls (vaca este compusă din mulțimea americanilor ai căror bani sunt mulși sistematic prin astfel de filme). Exagerez, nu? Doar chiar eu însumi mă grăbesc să iau bilete la cele mai noi producții semnate de Spielberg.
Dar ce e mult, strică și se strică (în frigider). Moșu', care vede bani acolo unde alții nu-i văd, a colecționat o groază de SF-uașe, thrillărașe și horrorașe care au rupt gura provinciei americane. Ce era de Oscar a păstrat pentru regie, ce era de truzină... pentru cash. Nu vreau să minimizez niște filme precum Twilight Zone: The Movie, The Goonies, Back to the Future, Twister, Shrek, sau superbul Dreams al lui Kurosawa, pe care Spielberg le-a produs de nota 10! Multe filme bune din ultimele decenii au primit aportul lui creativ.
Din păcate, Super 8 nu este de pus pe lista filmelor creative, pentru că este o pastișă. J.J. Abrams, care a mai atentat "la blockbuster" cu Mission: Impossible III și Star Trek, două sequel-uri încadrate destul de decent unor genuri consacrate, s-a dorit auteur și a scris un scenariu care reciclează toate elementele preferate de "moș Spielberg": copii, orășelul american din vale, traume familiale, școala gimnazială, expozitiunea cu suspans (în Jaws nu a vrut să arate rechinul decât după prima jumătate a filmului), micile romanțe (aici cam cheesy) și, evident, monstrul-extraterestru. Această obsesie a lui Spielberg cu vizitatorii din spațiul cosmic este și ea obositoare. Azi nu-și mai găsește locul special ocupat altădată, într-un peisaj cinematografic suprasaturat de SF-uri cu invazii și extratereștrii care mai de care mai urâți/digitali. Bine, la actualmente producătorul Spielberg, ei sunt umanizați, în ciuda aparențelor monstruoase. Copiii îi înțeleg cel mai bine și se coalizează cu aceștia într-un efort comun de mustrare a adulților îndobitociți.
După cum se poate observa, vorbesc despre un film de Spielberg, nu de Abrams. Atât de îmbibat cu teme specifice este efortul tânărului J.J., încât cedează sub monumentala greutate a acestora.
Este admirabil omagiul pe care J.J. l-a adresat epocii Close Encounters of the Third Kind și E.T., încercarea de a reconstitui inocența copilăriei din acel moment istoric. Până și găselnița cu filmul amatoricesc, realizat de puștani pe peliculă 8mm (aș vrea să mai găsesc și eu un astfel de aparat), creează oareș'ce așteptări. Dar lipsa flerului regizoral pe care Spielberg l-a exploatat acum 30 de ani se simte, mai ales în ultima parte a filmului. Acolo, bruma de atmosferă construită cu sudoare, multe secvențe nocturne și efecte luminoase inutile (reflecțiile becurilor în lentila aparatului de filmat) este subminată de precipitarea evenimentelor abracadabrante, dar și a deciziilor forțate ale personajelor, copiii devin isterici de la atâtea explozii și alergat, iar spectatorii se chinuie să zâmbească la glumițele lor, deja secate de vlagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu