26 aug. 2011

Viorica - numele bucuriei

Viorica Bucur, "reputatul critic de film Viorica Bucur, celebră pentru emisiunea Gala desenului animat a fost înmormântată la Mănăstirea Cernica. Viorica Bucur a fost profesor universitar doctor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică şi una din figurile emblematice ale Televiziunii Române. Dispariţia Mamei desenului animat a căzut ca un fulger asupra colegilor de muncă şi nu numai". Aşa (de sec) suna ştirea tristă în ziarele locale, dar nu aşa ar suna cuvântul celor care au cunoscut-o şi au ţinut-o aproape de inimile lor.
Nici nu ştiu cum să redactez acest text dedicat unei purtătoare de bucurie în ambele nume. Când auzeam numele Viorica Bucur la televizor, pe unicul post de televiziune din copilăria mea, eram cuprins de acest sentiment. Desenele animate, cele câteva minute despre care s-a tot vorbit în ultimii ani, adesea cu o semi-prefăcută nostalgie, erau cele care aduceau bucuria, dar treptat ele au devenit sinonime cu numele dânsei. "Anii au trecut" şi am ajuns la U.N.A.T.C., unde trebuia să învăţăm Istoria Filmului cu o doamnă tânără, fosta asistentă a regretatului George Litera. Doamna a emigrat rapid în străinătate, fiind înlocuită de... Viorica Bucur.
Spre marea mea bucurie, am reuşit să mă apropii treptat de febleţea mea din copilărie, iar după facultate am invitat-o să-mi acorde un interviu. Acest interviu a fost introdus, fragmentar, în celebrissimul film GDA, iar la o proiecţie a acestui film în compania doamnei am ajuns să declar public afecţiunea pe care i-o purtam.

Faptul că am cunoscut-o pe doamna Bucur a însemnat pentru mine o mare, mare bucurie! Cu atât mai mare a fost dezolarea în faţa modului cumplit de mediatizare a trecerii sale în cealaltă lume. Televiziunile "importante" au flituit ştirea cu câteva propoziţii banale, Acasă TV a arătat imagini de la înmormântare printre ştirile cu piţipoance care găteau dezbrăcate, iar TVR, instituţie onorată cu atâtea decenii de activitate a doamnei Bucur (pentru cine nu aflase încă, genericul Telecinematecii din 1969 a fost realizat de dânsa!), nu a reuşit să realizeze nici un moment de amintire cuvenită, nici măcar un simplu montaj din vechile emisiuni, din Gală sau din "Ecranul"...
Replica mea la această indolenţă respingătoare va fi varianta integrală a interviului din 2007. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Trimiteți un comentariu