Grey's Anatomy: nonsensul supravieţuirii

Nu prea scriu despre serialele difuzate la tembelizor, pentru că nu am mai găsit nimic interesant după ce s-au încheiat Dallas şi Twin Peaks (în 1991). Exagerez! Şi The X Files m-au captivat, tot în anii '90.
Dar iată că de câteva luni am început să urmăresc un serial pe TVR - Grey's Anatomy (creat în 2005 de Shonda Rhimes), un fel de "variantă horror" a cândva îndrăgitului ER. După ce acest post a încetat difuzarea, am continuat să-l văd pe internet! De unde, dom'le, atâta pasiune pentru un serial despre nişte medici din Seattle, care se luptă zilnic cu boala, suferinţa, disperarea şi moartea? Adică o luptă inegală şi obositoare, care devine deprimantă pe termen lung şi nu pare a asigura distracţia preferată de luni seara pentru un om întors de la servici. Bine, medicii ăştia nu sunt tocmai obişnuiţi! În primul rând, toţi sunt chirurgi. Unii scapă rinichiu' care trebuie transplantat pe jos, în timpul operaţiei, alţii extrag tumori nemaivăzute printr-un tip de microchirurgie care seamănă cu dezamorsarea bombelor pe n(e)v(e) - ca în The Hurt Locker.
Dar poate că nu hărnicia, creativitatea și performanţele extravagante ale chirurgilor, sau spiritul benign de competiţie, aproape străin spitalelor de la noi, atrag cu adevărat spectatorii acestui serial, ci dramele personajelor. Între chirurgii stagiari, rezidenţi şi "seniorii" care predau lecţii "pe cord deschis" se desenează un labirint de relaţii şi situaţii, complicităţi şi antipatii, başca a(o)moruri care mai de care!
Rezidenta asiatică, înnebunită după chirurgie cardiovasculară, ar fi gata să-şi abandoneze soţul şi copilul (nenăscut) pentru a "simţi o inimă pulsând" între palmele sale! Specialista în ortopedie e gata să se căsătorească cu prietena ei (deci e "pe invers!") în faţa unei colege (care joacă rolul preotului, în absenţa unui preot dornic să oficieze cununia), iar toate acestea se petrec după ce un accident sinistru de maşină era gata să-i curme viaţa ei şi a fetiţei din burtă (care fusese însămânţată de un fost concubin). Iar dacă tot vorbim de familii, doi dintre cei mai simpatici chirurgi (hetero) din serial se hotărăsc să se "căsătorească" doar scriindu-şi "jurămintele" pe postit-uri, fără alte complicaţii!
Gradul de depravare al colegilor de spital nu poate fi concurat decât de fioroşenia cazurilor cu care aceştia se confruntă la servici (mai toate cazurile prezentate sunt rarități medicale). Și de fiecare dată urmărim, cu sufletul la gură, efortul lor sisific de a "salva"! Salvarea cu orice preţ de la moarte, jurământul oricărui medic, este dus de aceşti chirurgi workaholici, cu ajutorul tehnologiilor revoluţionare din S.U.A. (pe care ei le îmbunătăţesc necontenit în serial), la extreme impresionante! Dar finalul fiecărui episod, oricât de palpitant ar fi, aduce senzaţia unui nonsens tulburător. La ce mai foloseşte supravieţuirea trupurilor, când acestea sunt "carcase goale"?
Bine, aici vorbim mai ales despre "carcasele" medicilor, dar nici cu pacienții nu trebuie să ne fie rușine... Personajele din Grey's Anatomy se zbat în permanenţă ca peştii pe uscat, între două tragedii (personală/profesională). Ei au senzația că (se) pot salva prin propriile forțe de la moarte, dar terfelesc relaţiile interumane, cununia şi procrearea, deci mai toate lucrurile considerate cândva sacre de către civilizaţia occidentală. Dincolo de subiect, se pune în scenă declinul acestei civilizaţii care a îmbrăţişat, cu o nonşalanţă uluitoare, un stil de viaţă viciat. Conştient sau inconştient, creatorii serialului simt nevoia să arunce ciclic "plăgi" asupra personajelor, dar sunt oare aceste "plăgi" percepute drept consecinţele unor demersuri păcătoase? Când vorbim despre păcat, ispăşire etc. ajungem inevitabil pe teritoriul credinţei, iar de vreme ce însăşi credinţa este răstălmăcită în fel şi chip, atât în acest serial, cât şi în realitatea contemporană, cum ar trebui să punem problema fără a alimenta şi mai mult zăpăceala suverană?
Chirurgii despre care vorbim salvează trupuri - oare salvează și vieți? - iar după aceea se simt din nou liberi să greșească. Ei văd (poate că meseria îi obligă să vadă) în oameni trupuri din care se poate tăia. Dar sunt oamenii doar atât? Dacă Grey's Anatomy aduce (şi) aceste întrebări în mintea spectatorului dornic de senzaţional, atunci vizionarea nu a fost în zadar!