14 mai 2012

Printr-o ţară frumoasă şi necunoscută

Pentru cei obosiţi de lunile crunte de iarnă, canicula precoce a venit ca un cadou. Cu schimbarea guvernului (compoziţie şi orientare), a venit şi o poftă grozavă de plimbări prin ţară.
Sub cerul senin de mai, solidar cu mulţi alţi concitadini iubitori de cultură (şi natură!), am părăsit Bucureştiul cu direcţia Curtea de Argeş. Am revizitat Biserica Domnească şi splendida Monastire a Argeşului.

Biserica Domnească (Curtea de Argeş)






Mănăstirea Curtea de Argeş
Din această veche capitală a Ţării Româneşti, am purces spre câteva mănăstiri argeşene, de care niciodată nu te poţi minuna suficient.




După Robaia, am trecut pe la Corbii de Piatră, o mănăstire săpată în stâncă, veche de aproape 800 de ani.




Pictura murală, printre cele mai vechi păstrate pe teritoriul ţării noastre, este deteriorată, dar mai pot fi desluşite scene pictate într-un stil greu de definit, insuficient cercetat. Împrejurimile acestei stânci singuratice (teleportată parcă din altă lume, printre casele sătenilor) sunt, deasemenea, fermecate.




Despre acest loc unic am montat acum câţiva ani un documentar la TrinitasTV, iar un cetăţean binevoitor l-a "urcat" pe YouTube.



A doua zi de expediţii am început-o la Mănăstirea Aninoasa, unde găsim cea mai veche frescă executată de Pârvu Mutu, unul dintre cei mai de seamă pictori bisericeşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Doar tabloul votiv poate fi atribuit cu certitudine lui Pârvu Mutu.




În pridvor găsim nişte fresce impresionante, care au fost mâzgălite în ultimii 200 de ani (secole de ravagii) de diverşi vizitatori nedoriţi. Astăzi, Mănăstirea Aninoasa este renovată, înfrumuseţată, îngrijită de o obşte primitoare de maici (fac un suc de mere excepţional!).



Ultimul popas a fost la Câmpulung-Muscel, în timpul unei ploi torenţiale care aproape a blocat accesul spre monumentele oraşului. Am reuşit să văd Bărăţia, cea mai veche biserică din zonă, catolică, întemeiată de Comitele Laurencius de Longo Campo (înmormântat acolo pe la 1300).


Mănăstirea Negru Vodă, ctitorită de Radu Negru (în plin secol XIII), apoi distrusă şi rectitorită de două ori, adăposteşte alt vechi monument funerar din zonă - mormântul Voevodului Niculae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I "Întemeietorul", prezent în tabloul votiv din Biserica Domnească (Curtea de Argeş).



Portretul votiv al lui Niculae Alexandru Basarab (Biserica Domnească, Curtea de Argeş)

La o săptămână după expediţia argeşeană, am poposit la Mogoşoaia pentru a vedea o interesantă expoziţie de pictură cu tematică religioasă: SEMNificaţii. Dintre lucrările expuse, am admirat câteva de Onisim Colta, care prelucrează cartoane cu originalitate.




Lucrări de Onisim Colta

Cu această ocazie culturală, am pătruns şi în expoziţia din pivniţa Palatului Brâncovenesc, care ascunde picturi murale recuperate de la biserica Mănăstirii Văcăreşti. Mănăstirea, unul dintre cele mai valoroase monumente de artă brâncovenească din Bucureşti, a fost demolată în 1986 din ordinul lui... "you know who".



Dar emoţia cea mai consistentă s-a produs în faţa unei bisericuţe în care nu prea intrasem: Sfântul Gheorghe din Pajişte.



Aflată la intrarea pe domeniul brâncovenesc, această biserică a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu atunci când era încă boier. Pictura, păstrată în condiţii deosebite, datează din 1705 (Palatul domnitorului Brâncoveanu era deja ridicat în 1702) şi a fost realizată "de zugravul grec Constantinos".



Am fost surprins de parcul găsit după zidurile domeniului Brâncovenesc, pe locul unde acum câţiva ani dormeau printre bălării defunctele statui comuniste din Bucureşti (celebra statuie a lui Lenin de la Casa Scânteii era aruncată aici). În schimb, lapidariumul Mănăstirii Văcăreşti (fragmente sculptate) a rămas într-un depozit improvizat.





Trimiteți un comentariu