Sudul Franţei

Coasta de Azur e supralicitată! E obositoare şi zgrumţuroasă precum bolovanii de pe plaja Nisei! Babilonia e la ea acasă, iar părinţii nu-şi pot lăsa pruncii acasă nici măcar atunci când vizitează o peşteră din Monaco! Şi mai sunt şi români pe-acolo, nu le-au ajuns Bulgaria şi Grecia!

Dar nu credeţi tot ce citiţi aici! Sudul Franţei este frumos, bineînţeles. Aix-en-Provence - acea provincie occidentală unde apa de la robinet e potabilă, cu fântâni, boulanger-ii şi confiserii delicioase, cu vânzători eleganţi, care nu ştiu engleză şi pronunţă "embergheor" în loc de hamburger, cu fântâni fermecătoare şi porumbei subnutriţi (anorexici?), cu statuia lui Cezanne şi picturile lui adunate în Muzeul Granet.

Marseille - acel port aglomerat din Filiera Franceza, al doilea oraş ca mărime după capitala Franţei, plin de emigranţi nord-africani, plin de gunoaie şi fructe de mare, cu Muzeul Civilizaţiilor Mediteraneene care te striveşte (sculpturi antice, pluguri medievale, picturi neoclasice, fotografii post-belice şi instalaţii video în aceeaşi sală)! Marseille - Capitală Culturală a Europei în 2013!

Arles - orăşelul lui Van Gogh, dar şi al unei impresionante arene romane, cu străduţele lui pitoreşti, năpădite de plante căţărătoare, cu soarele orbitor şi umbrele tăioase, cu o minunată catedrală romanică (sec. XII-XV).

Monaco nu e Franţa, dar este "Mamaia Coastei de Azur". Pardon, "Perla litoralului de Azur"!

 

Imaginile au fost selectate din sute, realizate în viteza cu care am cutreierat Sudul Franţei, sub arşiţa lui august.