GDA "spune pe scurt"

Cu uimire, am aflat azi că filmul Generaţia desenelor animate a fost introdus în playlist-ul festivalului online de film SPUNE PE SCURT. Ba mai mult, a câştigat chiar trofeul la categoria DOCUMENTAR ! Sper să fie pe bune treaba. Vezi aici filmul.

M is for Michael Jackson

Mtv a colorat celebra sa literă în negru după ce s-a anunţat ieri decesul lui Michael Jackson. Cel mai vândut muzician al planetei (după cum l-a numit şi Guiness Book of Records) a dispărut subit, în urma unui stop cardiac (din câte se spune, pe toate posturile de televiziune şi pe net). Avea 50 de ani de viaţă şi cca. 44 de ani de carieră.
Cu cinism, trebuie să recunoaştem că omenirea va merge mai departe fără cel mai controversat personaj al vremurilor noastre. Unde putem găsi un tânăr care să nu fi auzit de el ? Poate doar în insulele sălbatice din Pacific, sau în Antarctica. Michael a schimbat lumea în felul său, prin muzica şi show-urile lui inegalabile. Black or White, Thriller, Liberian Girl sau irezistibilul Leave Me Alone au reinventat de fiecare dată subgenul cinematografic numit videoclip. Dacă ne gândim doar la Paul McCartney, Ozzy Osbourne, Mick Jagger şi Elizabeth Taylor, febleţea lui Michael, putem constata că toţi moşii ăştia încă sunt printre noi, în timp ce Regele Pop-ului ne-a părăsit. Artişti ca Michael sunt devoraţi de propriul foc creator, dar şi de nenumăraţii paraziţi din jurul lor.
Michael a lăsat ceva şi în sufletele fanilor români, cu ocazia celor două concerte pe care le-a ţinut aici în anii '90. A fost primul megastar care a vizitat ţărişoara noastră după Revoluţie. A generat sute de clone, printre care şi celebrul Laurenţiu Duţă (de la fosta formaţie 3S-E).
Dincolo de nebunia şi excentricităţile sale, Michael Jackson a încercat să transmită mesaje despre nevoia solidarităţii şi despre lumea copilăriei, pe care a iubit-o poate prea mult, în contextul vieţii sale. Cu riscul de a suna aberant, cred că tragedia lui se ridică la nivelul unui Peter Pan real sau a unui Orfeu. A vrut să-şi recupereze copilăria pierdută, iar setea de iubire l-a copleşit.
Noi, cei care i-am ascultat muzica în copilărie, îi vom simţi lipsa.

Videoclipul Cry, 2001, ultimul album al lui Michael Jackson - Invincible

Parcul Circului

Am terminat de lucrat un filmuleţ care se petrece în Parcul Circului din Bucureşti. Uneori, acest loc este feeric, în special datorită iazului sălbatic populat de nuferi, raţe şi ţestoase.

CINEKIS pe European cultural blogging map

Din seria "mi-au murit lăudătorii", vă informez că blogul CINEKIS a fost aprobat drept unul din cele 10 bloguri culturale din România, existente momentan pe site-ul LabforCulture.og.. În comparaţie cu alte ţări de pe harta culturală Lab for Culture, România are destul de multe bloguri de gen. Iată-le şi pe celelalte 9 (pe care le salut cu această ocazie):
Jocul Tau (Romania)
SoE | State of Emergency magazine (Moldova)
Modernism.ro (Romania)
filmromania (Romania)
vernisaje (Romania)
AltIasi.ro (Romania)
Muzica Nu Ucide (Romania)
Piatra Neamt Cultural - Evenimente culturale in Piatra Neamt (Romania)
ProLibro (Romania).

Bucureştiul la Bookfest 2009

Eu şi Atheneul Român (1996)

Ieri, în prima zi a Târgului de carte Bookfest, după o aşteptare dezarmantă de aproape jumătate de an, a fost lansată cartea Bucureştiul în 22 de poveşti, la Editura "Apa Nova" (Humanitas ??). Ediţia "de colecţie" arată mai bine decât mă aşteptam, felicitări ostenitorilor pe această cale ! Din câte am înţeles, această carte va fi disponibilă în librării, dar nu la vânzare (I really don't know what that means, exactly !).
Ziarul Cotidianul, al cărui stand a fost gazda evenimentului, include un articol pe această temă - vezi aici. Citez din articol: "Lansarea nu s-a ţinut fără motiv la standul Cotidianul: începând de vineri, 19 iunie, Bucureştiul va fi protagonistul unei campanii desfăşurate atât în ediţia tipărită a ziarului cât şi pe cotidianul.ro. Cititorii ziarului vor putea parcurge texte selectate din volumul Bucureştiul în 22 de poveşti".
La evenimentul de ieri a fost prezent şi primarul Capitalei, Sorin Oprescu (a really funny guy !). Vă invit să (re)citiţi textul meu despre Atheneu în carte, pe site-ul De ce iubim Bucureştiul sau pe blogu' meu.

Along the river during the Ching-Ming Festival

Iată o pictură chinezească transformată în virtual media.
Citez: "Acest tablou este celebru în China. A fost pictat între anii 1085-1145. Apoi a fost repictat în timpul dinastiei Qing. Măsoară 5,28 m în înălţime şi 24,08 m în lungime. E considerat un tezaur naţional al artei chineze şi este expus într-un muzeu de artă din Hong-Kong. Controlaţi viteza de derulare în funcţie de poziţia cursorului faţă de centrul ecranului. Nu uitaţi să click-aţi pe pătratele care apar". Vedeţi pictura aici.

FESTIVALUL INTERNATIONAL DE ARTĂ A CIRCULUI 2009

Sâmbătă, 30 mai, am fost la circ. Pe potop ! Era o ploaie ireală, care a transformat solul de sub cortul circului într-o mocirlă înfricoşătoare. Am fost la spectacolul circului ceh Berousek, instalat în Parcul Titan. La intrare, am avut în faţă imaginea apocaliptică a oamenilor disperaţi, veniţi la circ în virtutea vremii, înghesuiţi în copiii zgribuliţi, aşteptând să pătrundă în cort asemeni victimelor Holocaustului, în faţa lagărelor de la Auschwitz. Frigul şi umezeala nu au afectat, însă, magia spectacolului. Cehii au dat tot ce au putut, adică nişte numere uluitoare de jonglerie, acrobaţie şi dresură (urşi pe motociclete, elefanţi culcaţi şi alte chestii incredibile).
Cu o zi înainte asistasem la programul circului german Salome, fără animale, doar cu porumbei. Lipsa dresurilor a determinat nevoia de "umplere" a spectacolului, prin intermediul unui bătrân care citea dintr-o cărţoaie cu basme, în timp ce claunul Ciucă (probabil el era) traducea.
Pe un teren viran de lângă Piaţa Moghioroş, americanii au oferit un spectacol diferit, cu multe acrobaţii graţioase şi numere de echilibristică. Circul se numeşte Le Masque, iar trupa conţine mulţi ruşi (printre care şi un Andrei Rublev !). Cu ocazia acestui spectacol am aflat că rasa arabă pur sânge este cea mai veche rasă cabalină din lume !
Felicitări celor care au organizat acest festival ! Circuri din ţări diferite nu se prea întâlnesc, simultan, pe teritoriul aceluiaşi oraş, iar ocazia de a vedea pe rând spectacole de acest fel reprezintă un vis împlinit pentru mulţi copii şi adulţi. Anul acesta, eu am ales în cunoştinţă de cauză circul meu preferat, respectiv cehii. Aşteptăm cu interes ediţia de anul viitor.

TERMINATOR 4

Îmi amintesc o seară, parcă acum vreo 10 ani, când mă plimbam cu tata prin zona Cinematecii din Bucureşti (pe la Capşa, defapt). La un moment dat, l-am întrebat pe tata: "crezi că Terminator 2 va fi vreodată la Cinematecă ?". Nu îmi puteam imagina acel film pierdut pe vreun raft, într-o arhivă.
Iată că a venit momentul să ne amintim cu nostalgie de Terminator 2, cel mai bun film de acţiune american. Cel mai bun în comparaţie cu ce ? Evident, cu filme din aceeaşi categorie. Cu Terminator Salvation, de exemplu.
În ultimii ani am asistat la o "resurecţie" a blockbusterelor istorice din anii '70-'80: Star Wars, Die Hard, Rocky, Rambo şi, din păcate, Terminator. În cazul Star Wars totul a mers, cât de cât, bine. Episode III, cel puţin, este la nivelul lui Jedi. Rocky şi Rambo merg şi ele, "la ţară". Însă Die Hard şi Terminator au avut parte de continuări însăilate de oameni care nu aveau nici o treabă cu vechile serii.
Terminator 3 şi 4 (Terminator 3: Rise of the Machines, respectiv Terminator Salvation) nu fac decât să îmbâcsească reputaţia lui T2. Nu am timp şi loc aici să scriu despre ce a însemnat T2 pentru generaţia care era la şcoală în anii '90. Era ceva cum nu se mai văzuse. Arnold era raţiunea de a fi a seriei. Rise of the Machines a reuşit să transforme chiar şi personajul lui în ceva derizoriu. În Salvation, Arnold e o păpuşă "făcută pă computer". Un film bun are nevoie de suflet, mai mult decât de efecte şi pirotehnie. Tema lui T2 era supravieţuirea umanului în era posthuman. Era un SF despre relaţii interumane, relaţii părinţi-copii, într-o lume pe punctul de a se autodistruge.
Dacă McG (ăsta da nume de regizor !) şi alţii "din liga lui" ar fi în stare să aducă pe ecrane ceva mai mult decât nişte imagini digitale, filmele de acţiune contemporane ar începe să se apropie cu timiditate de Terminator 2: Judgment Day.