Editie istorica: Oscars 2010

Tocmai când era să-mi pierd încrederea în premiile Oscar, iată că membrii Academiei şi-au venit în fire şi au votat cum trebuia. De 8 martie (data Bucureştiului), o femeie a câştigat pentru prima oară în istoria Hollywood-ului Oscarul pentru cea mai bună regie! Bravo Kathryn Bigelow şi The Hurt Locker (S.U.A., 2008)! Tot în premieră pe ţară (şi mondială, poate) ProTV a difuzat cu o seară înaintea ceremoniei filmul câştigător. Sincer, nu ştiu cum de au reuşit să-l cumpere atât de repede but hey, this is Romania!
Scriu acest articol la doar 2 ore de la încheierea Galei pe care am urmărit-o în direct pe HBO (am adăugat acest post în grila mea de programe TV special pentru această seară, şi a meritat). A fost o ceremonie plină de tensiune şi surprize... plăcute! M-aş fi aşteptat ca cel mai bun film străin să fie ales dintre europenii laureaţi la Cannes şi César, Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte (Germania, 2009), respectiv Un prophète (Franţa, 2009), în schimb premiul s-a dus la nişte argentinieni. Înclin să cred că selecţia şi votarea filmelor străine este cel puţin neglijentă. Lenea "academicienilor" este vădită şi de alte nominalizări fuşerite - Meryl Streep şi Helen Mirren par abonate la secţiunea femei în rol principal, iar (omni)prezenţa bosumflatului ifosat George Clooney devine cam plictisitoare. Am simţit lipsa unor personaje precum Jack Nicholson şi Billy Kristal, care obişnuiau să învioreze atmosfera la galele mai vechi, mult mai încărcate de fast şi... show. Văd că se face caz în continuare de valoarea entertainmentului în cinematograful american (un regizor spunea în timpul ceremoniei ceva de genul "veţi câştiga dacă veniţi cu o poveste şi distraţi publicul") şi totuşi capitolul "spectacol" a lăsat azi-noapte de dorit, cu doi amfitrioni mai mult absenţi de pe scenă: Steve Martin şi Alec Baldwin. Steve e unul din comicii mei preferaţi, dar duetul cu Alec nu a fost chiar cea mai bună soluţie posibilă, deşi sceneta cu noaptea petrecută în camera de hotel bântuită a fost haioasă. De asemenea, am apreciat remarca din final a lui Steve Martin: "acum Avatar aparţine trecutului".
Probabil că am asistat la o ediţie "Anti-Avatar", pentru că atât Barbra Streisand, cât şi Tom Hanks, care au prezentat premiile pentru regie şi cel mai bun film, păreau mulţumiţi de rezultat... După cum spuneam, aseară am văzut The Hurt Locker fără să rămân foarte entuziasmat. În ciuda acestei prime impresii, viziunea frustă şi totodată sensibilă a lui Bigelow este demnă de Oscar. Nu pot să declar că mă bucură umilinţa "artistică" la care a fost supus James Cameron în faţa fostei soţii triumfătoare (care nici nu i-a pronunţat măcar numele în discursul de mulţumire), dar cred că îi prinde bine o pauză de omagii acestui cineast talentat, muncitor, dar mult prea însetat de profit şi manipulare a "minţilor mici" (Ebert "dixit"). La urma urmei, Academia Americană este de ARTE şi ştiinţe cinematografice, not the other way around!