Ştiam că primăvara unii oameni obişnuiesc să o ia razna, dar nu mă aşteptam la demenţa dezlănţuită acum câteva zile într-un magazin de Bricolaj din Iaşi, unde cumpărătorii s-au luptat pentru a ajunge primii la produsele cu preţuri promoţionale.
În ton cu debandada care guvernează ţara noastră, la RealitateaTV a apărut un clip tragi-comic, realizat pe o nouă versiune a faimoasei melodii Noi în anul 2000.
Filmele se numără printre puţinele scăpări care ne-au mai rămas, în faţa unei realităţi din ce în ce mai falite. Am fost la Alice în ţara minunilor, în regia lui Tim Burton, un cineast care relata acum câţiva ani că prefera să doarmă cât mai mult în adolescenţă, în lipsa unei realităţi care să-l inspire la acţiune.
Alice in Wonderland (2010) oferă acea brumă de visare pe care o aşteaptă un angajat obosit după o săptămână de tras la rame, sau un copil prea leneş ca să citească scrierile lui Lewis Carroll. Personajele sunt re-construite prin filtrul imaginaţiei lui Burton, despre care am mai scris într-un post mai vechi (vezi aici). Ca o nouă recunoaştere a meritelor sale, mai ales în materie de cinema al fantasticului, probabil, organizatorii Festivalului de la Cannes l-au invitat să prezideze juriul acestei ediţii. Dacă iar se anunţă în selecţia oficială filme cu puşcăriaşi, sau blocuri comuniste cred că Tim va prefera o vacanţă pe malul mării Mediterane în schimb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu