Aerosmith pe Zone Arena

Vara aceasta Bucureştiul, una din cele mai sărace capitale din UE, a fost asaltat de cele mai sonore nume ale muzicii pop, rock, electrofunk ş.a.m.d. Roakări care făceau legea în Occidentul anilor '80 şi '90 vin la pensie în România, să-i mai distreze şi pe cei care îi ascultau la casetofon în ghetourile post-comuniste.
De la genialul Jarre la AC/DC, Cranberries, Eric Clapton, Elton John, Manowar, Metallica, Rammstein şi Megadeth (pentru prima oară în istorie, împreună în aceeaşi zi de concert!), de la Massive Attack la Slayer, Paul Anka, John Secada, sau Eros Ramazotti, mai toţi aterizează zilele acestea prin oraşul nostru. Toţi au pe buze Bună seara Bucureşti! Vă iubim!. Megaconcertele succesive îi fac pe români să uite temporar de sărăcia şi sclavagismul care îi aşteaptă în lunile următoare (mai-mai să zici că toată chestia e aranjată de conducerea altfel incompetentă a ţării!).
Participarea mea la concertul AEROSMITH de vinerea asta mi-a confirmat din nou faptul că libertatea ţine de foame, doar câteva ore. Câteva zeci de mii de bucureşteni s-au strâns pe Zone Arena, locul unde a fost mutat concertul iniţial programat la Romexpo. Specula cu băuturi răcoritoare şi hot-dogi s-a mai civilizat (2 cupoane de 10 lei fiecare = 1 hot-dog), dar mârlănia concitadinilor a rămas la fel de prezentă. Am auzit zilele acestea că după concert, lumea s-ar fi strâns ciorchine la benzinăriile din zona Zone-ului pentru o apă plată la jumătate de preţ faţă de ce se oferea în Arenă. Deci mulţi au făcut foamea şi setea în cele peste 4 ore de spectacol + aşteptare.
Reamonn a deschis seara cu un recital neaşteptat de sensibil, iar solistul Rea Garvey ne anunţa după fiecare melodie că ne iubeşte. După această supradoză de simpatie nemeritată, au urmat bătrânii aerosmithşi în frunte cu Steven Tyler, care la 62 de ani se zbeunguie incredibil (e un fel de replică americană a lui Mick Jagger). Moşu a cântat aproape şnur vreo oră jumătate, cele mai cunoscute hituri din cariera formaţiei, pe care chiar şi un necunoscător ca mine le-a identificat (le auzisem pe unele la radio, pe vremea când ascultam mai mult acasă, de exemplu "Sweet Emotion"). Pentru efortul depus şi pentru bis-urile generoase, îşi merită şi ăştia porţia de aplauze autohtone.