20 iun. 2013

Jurassic Park 20

În loc de "3D", mai bine sună "20" în faţa titlului Jurassic Park. Au trecut 20 de ani... şi asta spune aproape totul. Cu greu mă mobilizez să mai scriu ceva în plus.
Jurassic Park este filmul care a schimbat Hollywood-ul. Bine, am spus asta şi despre Star Wars, Terminator 2... A fost o rapidă (r)evoluţie tehnologică, iar apogeul l-a atins Jurassic Park prin generarea integrală a dinozaurilor pe computer (CGI). Dar chiar şi fără efectele vizuale, rămâne unul din cele mai bune filme de acţiune/aventuri, în primul rând (ca SF, abia în al doilea rând), datorită vervei lui şi a monteurului său, Michael Kahn, un expert (ca să nu spun "titan") al domeniului.


Am fost la Mall cu un fin de 12 ani - vârsta la care am văzut eu prima oară Jurassic Park la cinema. Mama colegului de gimnaziu cu care mersesem la Sala Palatului ne avertizase că "nici Spielberg nu şi-a lăsat copiii să vadă acest film". Dar violenţa cu care sunt "trataţi" (de dinozauri) puştii de pe ecran nu cred că îi mai surprinde, sau îi afectează prea mult pe micii spectatori de azi. Pe adulţi, cu atât mai puţin. Pe cei care au văzut filmul de mii de ori (eu, de exemplu) - deloc (obviously)!
În 1993, aşa ceva nu se mai văzuse la cinema. Eram acolo, în SUV-ul din junglă, când T-Rex-ul ne-a atacat. Ploua, era întuneric şi curentul căzuse. Cablurile electrizate, care ne-ar fi apărat altminteri de "exponatele" parcului, erau smulse. Au fost mai întâi undele din paharul cu apă, apoi privirile pline de spaimă ale celorlaţi doi copii, mârâitul fioros şi... membrul inferior al monstrului, scufundat în mocirlă.
Nu e un pasaj din romanul lui Michael Crichton, e amintirea unei experienţe. Am trăit acest film, prima oară. Puţini regizori contemporani de gen reuşesc să te aducă "în film", puţini construiesc suspense atât de intens ca . Iar 2D-ul e mai mult decât suficient pentru a-l simţi.
Multe din încadraturile şi unghiurile de filmare au rămas în cărţile de cinema şi, mai important, în memoria cinefililor de pretutindeni. Nu mai pun la socoteală superba muzică, compusă de acest "Ceaikovski al Hollywood-ului" - John Williams. Şi urmăririle prin junglă, gadget-urile hi-tech (se vorbea în premieră despre clonare, inginerie genetică), jeleurile din sala de mese, replicile, dar mai ales personajele: minunatul , un mare cineast britanic, fragila "plină de forţă" , grasul IT-ist cu "A - a - a, you didn't say the magic word", chiar şi prolificul , care a mai jucat în 100 de filme de atunci! E interesant că în Jurassic Park sunt foarte multe personaje principale, deşi toate personajele umane devin secundare în faţa dinozaurilor, adevărata atracţie a acestui "Park".
Jurassic Park nu a îmbătrânit. Dar nici noi, privindu-l... 

Trimiteți un comentariu