9 sept. 2013

Maidanezi, aur şi Bolero

Anul trecut scriam un "panseu" intitulat Maidanezii vedetelor & zăcămintele străinilor, unde pomeneam planul lui Mickey Rourke de a construi un adăpost pentru maidanezii patriei. Tot acolo, vorbeam despre intenţiile de exploatare a unui zăcământ de petrol proaspăt descoperit în Arad.
Citind acel articol, am observat că, după un an, câinii şi aurul s-au întors în atenţia publicului! Aceste subiecte au fost concurate, acum câteva zile, de incidentul cu suporterii violenţi (şi beţi) de la Meciul România-Ungaria.
Ţara clocoteşte deja de săptămâni bune pe tema Exploatării Roşiei Montane. Orăşenii (mai ales bucureştenii) protestează vehement împotriva otrăvirii pământului strămoşesc al Roşiei Montane, care urmează să fie excavat şi contaminat cu cianuri, başca golit de cel mai mare zăcământ aurifer din Europa! Sătenii, în schimb, sunt pentru începerea exploatării (au nevoie de job-uri) şi spun că bucureştenii nici nu ştiu unde se află pe hartă Roşia. Şi Maia Morgenstern a filmat un clip patetic împotriva "exploatatorilor"...






La fel de controversată rămâne problema câinilor. Tot în Bucureşti, oamenii au ieşit în stradă pentru a cere "holocaustul" maidanezilor, în urma tragediei petrecute într-un parc, unde un copilaş a fost ucis de un câine "comunitar" (aşa cum a păţit, anul trecut, un copil de la ţară, de prin Suceava - îşi mai aminteşte cineva de el?).
Ca şi până acum, soluţiile se lasă aşteptate. Foamea de dreptate şi competenţă administrativă a crescut, însă. Iar exerciţiul democraţiei e binevenit într-un "sat cu prea mulţi câini".
Pe acest fundal îmbâcsit de ură şi frustrări naţionale, se derulează cel mai important eveniment muzical al Europei de Est (ca să fim modeşti) - Festivalul Internaţional George Enescu. Aseară am asistat la minunatul Concert al Orchestrei Române de tineret, dirijată de Lawrence Foster. Program: D. Dediu – Frenesia pentru orchestră op. 84 (2000), J. Brahms - Dublul concert pentru vioară, violoncel şi orchestră în la minor op. 102, M. Ravel – Rapsodie espagnole, Pavane pour une infante défunte, Alborada del Gracioso şi Bolero. M-am lăsat în braţele capodoperei lui Ravel, acea ţesătură de sunete şi ritmuri, care începe leneş şi se încheie pripit, gândindu-mă la reacţia poporului nostru - când leneş, când pripit. Când genial!

Trimiteți un comentariu