Târgul Mărţişorului la Muzeul Ţăranului Român

Am fost şi eu în plimbare la Muzeul Ţăranului Român, unde se strânsese multă lume la coadă la bilete pentru intrarea în Târgul Mărţişorului. După ce am luat bilet redus (student!) am intrat şi admirat tarabele pline cu mărţişoare inedite. Cele mai multe erau confecţionate dintr-o „pastă modelatoare”, dar am găsit şi unele pictate pe lemn, pânză, piele sau coajă de portocală uscată. Ca să nu mai pun la socoteală mărţişoarele din ceramică autentică, sau cele din metal prelucrat. Târgul este un adevărat festin al imaginaţiei şi al creativităţii. La Mulţi Ani !

GDA la Act

După proiecţia de la Tinerimea Română (ieri), mâine, începând cu orele 19:00, se va putea urmări din nou producţia megabuget GENERAŢIA DESENELOR ANIMATE, la Sala de lectură a Teatrului Act din Bucureşti (Calea Victoriei 126). Evenimentul intitulat Serata desenelor animate e organizat de Desenele Copilăriei şi LumeBună, două site-uri excelente coordonate de Alexa Bănică respectiv Mihai Muşat. Vă aşteptăm !

The Curious MOVIE of Benjamin Button

Vineri, pe la 12 noaptea, am terminat de vizionat filmul de aproape 3 ore - The Curious Case of Benjamin Button (S.U.A. 2008) la CinemaPRO. David Fincher este unul din regizorii talentaţi care au ieşit "la rampă" în anii '90 (generaţie din care face parte şi Danny Boyle, nominalizat alături de Fincher anul acesta la categoria Oscar for Best Achievement in Directing). Alien³ (1992) şi Se7en (1995) mă ţin atent şi astăzi. Mă aşteptam la mai mult, dar poate că Fincher a dat peste un scenariu care l-a depăşit niţel. Nu e uşor să conduci proiecte "megabuget" şi să-ţi păstrezi personalitatea în acelaşi timp. Sincer, şi producătorii cred că s-au hazardat cu scenariul elaborat de Eric Roth plecând de la o nuvelă scrisă de F. Scott Fitzgerald. Nu am citit-o, deci nu ştiu cât s-a câştigat prin adaptarea lui Roth (al cărui Forrest Gump din 1994 e genial). Ştiu însă cât s-a pierdut. Adaptarea unui text precum Tinereţe fără tinereţe al lui Eliade (preocupat de o temă similară), de un Coppola experimentat în ecranizări de succes, e una, iar transformarea unei nuvele într-un film de aproape 3 ore e cu totul altceva. Am simţit lălăiala eclipsând farmecul formal al imaginii, scenografiei şi machiajelor (demne de Oscar). Brad Pitt e no good în acest rol imposibil, deşi se străduieşte. Cate Blanchett se străduieşte mai mult...
Iată şi nişte păreri interesante de pe http://www.imdb.com/ :
"Benjamin Button. He is born old, he grows young. That's all we really know. He lives with old people, he learns to play the piano, he leaves home, he travels, he sees the world. Most of the narrative is about places and meeting people, rarely about being involved with others, what it means or feels like to relate to a world that sees him as old. He is an outsider. How does this feel? We don't really know as an audience (...) I didn't find this film to be magical, just a mosaic of previous formulas and scenarios. Benjamin youthens, he leaves her. He comes back later. Throughout the entire film, the audience really doesn't know or understand or get a sense of what it means to grow young nor what kind of effect it might have on others. I felt very tired after watching this picture" (Robert Broerse, Canada).
Tinereţea, bătrâneţea, viaţa şi moartea, probleme de bază ale metafizicii, au cunoscut noi abordări în cinematograful occidental din ultima perioadă, mai ales din pricina inovaţiilor tehnice care pot modifica mai uşor aspectul fizic al personajelor, sau peisajele din epoci istorice diferite. Totuşi, dincolo de fascinanta joacă cu timpul, dat înainte sau înapoi, nu prea găsim cugetări serioase, cu atât mai puţin noi. Benjamin este un erou straniu care întinereşte pe măsură ce... îmbătrâneşte (!). Nu ştiu dacă se vrea ceva nou, dar clar nu e (printre mulţi alţi scriitori probabil, în 1990, Eugen Ionesco vorbea cu Liiceanu despre o idee similară cu cea a lui Fitzgerald). Dragostea este mai presus de direcţia în care ne trăim viaţa (cronologic şi faptic) - iată singura concluzie care rămâne, poate, cu spectatorii acestui film. Şi, să nu uit, bravo lui Alexandre Desplat pentru muzica originală compusă cu sensibilitate.


Cate Blanchett, întinerită digital

GDA la Tinerimea Română

Am plăcerea de a va invita la o noua proiecţie a filmului de mare tiraj si renume mondial

G E N E R A Ţ I A DESENELOR A N I M A T E,

sâmbătă, 21 februarie , ora 18:00, la Eurocinema Tinerimea Română (Str. Schitu Măgureanu nr. 4 - zona Izvor, vizavi de Sala Izvor a Teatrului Bulandra). Pentru cei care vor sa-l revadă (!!), mai este rezervată şi seara de duminică, 22, ora 18:00. În continuare, iată programul weekend-ului:

Time Capsule: Oscars

Pentru pasionaţii de cinema care vor să-şi amintească de ceremoniile trecute ale Oscarurilor, iată un site bun aici.

Iată şi un clip interesant de pe YouTube:

The Best Job in the World

Insulele Marii Bariere de Corali (Queensland, Australia) îşi aşteaptă administratorul, care va fi ales dintr-o mulţime de voluntari înscrişi deja pe net (vezi detalii aici). Printre aceştia se numără şi amica mea, Ioana Moldovan, pentru care am realizat un clip de 59 secunde, în care ea explică de ce vrea să ajungă pe o insulă aproape pustie. Iată:

Entre les murs

Consemnez cu intarziere vizionarea filmului Entre les murs (Palme D'or 2008), acum cateva saptamani la Patria. Sunt reproduse (cu lux de amanunte) anumite momente din vremea scolii, care starnesc amintiri de tot felul. "Post-realismul" viral l-a contaminat si pe realizatorul acestui film, care a tinut sa capteze cu o camera cat mai mobila (deci tremurata, din mana) intamplarile dintr-o clasa (de gimnaziu, din cate am inteles). Profesorul (François Bégaudeau) se "lupta" cu elevi de diverse rase, din suburbiile Parisului, obraznici, tupeisti, tot tacamul. E greu sa nu fii de partea sa, insa nu poti nici sa te prefaci ca nu-ti pasa de drama pustiului de culoare (Souleimane ?) care, la cateva zile dupa ce este laudat pentru creativitate, trebuie sa fie exmatriculat pentru comportamentul sau necontrolat. Acelasi profesor care incerca sa-i cultive calitatile, este aproape fortat sa participe la "anihilarea" lui, e nevoit sa abdice. Lupta pentru scoaterea copiilor "la lumina" nu se incheie niciodata, insa, chiar daca la sfarsitul anului scolar scaunele si bancile clasei raman pustii, in lumina soarelui care vesteste vacanta.

TIMBRE

Plic filatelic din 1992

Va mai amintiti de pasiunile din copilarie ? Multi dintre noi colectionau timbre, intre sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90. Se faceau schimburi, se cautau in special timbrele straine, cele nestampilate erau la mare pret. Unii aveau si penseta speciala pentru rearanjarile din clasor. Mai este aceasta o preocupare a copiilor de azi ?

Cum aratau niste file de clasor...

Pe net, din nou cu GDA

Alt "navigator al netului", Cristian (Kurisutian), s-a oferit sa mediatizeze filmul Generatia Desenelor Animate aici.
--------------------------------------------------------------------------------

Va prezint in continuare fragmente din interviul pe care l-am acordat site-ului Antena3.ro, in legatura cu acelasi film (vezi articolul aici).
Intrebarile Paulei Safta (cateva):

1. Cati ani aveai in perioada comunista si ce iti amintesti de atunci referitor la desenele animate? Ce desene animate ai prins pe vremea respectiva, la ce ore erau difuzate, pe ce posturi, cat durau programele de desene animate, etc.
2. Cum iti aduci aminte de copilaria ta, din perioada comunismului?
3. Cum a fost dupa 1989, cand a aparut Cartoon Network?
4. Ce te-a captivat astfel incat ai realizat documentarul GDA?
7.Ce parere ai despre perioada de atunci (comunista si recent post-comunista) fata de cum se manifesta acum fenomenul desenelor animate?

---------------------------------------
Raspunsurile mele:

1. In 1989 aveam 7 ani si eram deja devorator de desene animate. Ma uitam la "BULGARI" - Lecanoci detsa, Flintstones, Lupu si iepurasul. Bunica imi traducea desenele animate. Ei i-am dedicat filmul "Generatia desenelor animate", nu doar pentru ca traducea...

Pe TVR erau doar sambata, pe la pranz, cateva minute (Cartea Junglei, Alba ca zapada) prezentate de Viorica Bucur. Veneam de la "gradinita" si aterizam direct la desene. Cand ti-era mai mare dragul,
se termninau si incepea Tezaur Folcloric sau Sah (vezi si in filmul Generatia desenelor animate).

2. Imi amintesc multe, dar toate sunt pictate in culorile calde "ale memoriei" (vezi http://www.jurnalul.ro/articole/141478/prin-caldura-memoriei--omul-de-zapada-al-revolutiei).Probabil am uitat multe lucruri nasoale, insa parintii, desenele animate, copiii din "seria" mea, faceau din lumea care ne inconjura ceva mult mai prietenos si mai bun decat ar fi fost in realitate.


3. "Cartoon"-ul a aparut dupa 1995, deci inainte a fost o perioada in care desenele erau doar pe postul "principal" de TV (la 4 si 7seara). Aceea a fost "perioada de aur", de care isi amintesc toti membrii "Generatiei desenelor animate". Dupa '95, abundenta de desene a facut ca, incet-incet, savoarea acestora sa se dilueze in banalitate. Acelasi lucru s-a intamplat si cu filmele, in general. A vedea un film cu cei apropiati era o aventura inainte de '89 (ma refer la filme gen "Indiana Jones", nu "Cu poporul, pentru popor", "Epoca Nicolae Ceausescu" etc).


4. Trecutul ma intereseaza mai ales pentru ca este un subiect din ce in ce mai slab exploatat in cinematografia noastra. E greu sa ne mai amintim azi de o vreme in care nu existau celulare, computere, net sau "emo", iar copiii se strangeau in fata televizorului pentru "Aventurierii spatiului" sau "Dallas". Au trecut doar vreo 13 ani, in care totul s-a schimbat. Lumea "Generatiei desenelor animate" era in 2007, cand m-am hotarat sa fac filmul, de nerecunoscut, aruncata in subsolurile memoriei unde se stingea cu fiecare noua zi care ne apropia mai mult de viata "adulta". Am simtit ca este un moment critic, in care trebuia sa resuscitez memoria acestor copii de varsta mea, mai ales pentru ca multi dintre ei abia asteptau sa-si aminteasca "in mod organizat" de cateva momente din viata lor in care au fost pur si simplu fericiti. Am filmat si montat pe nerasuflate, iar in mai putin de 2 luni m-am trezit ca am un film de 26 de minute.


(...)
7. De curand, unul din cei despre care spuneam ca promoveaza filmul din entuziasm, imi scria intr-un mail "visez de mult sa fac si eu ceva prin care sa marchez acele vremuri si tristetea celor de azi". M-a speriat putin mesajul lui, dar acum imi dau seama ca cei din generatia mea au cu adevarat nevoie de acest film. Probabil pentru ca ne face sa ne simtim din nou "impreuna", intr-o epoca in care suntem din ce in ce mai... indepartati.