19 dec. 2009

AVATAR

Ieri am înfruntat nămeţii pentru a ajunge la premiera lăudatului film Avatar la CinemaPro. De la Titanic (1997), James Cameron nu a mai făcut filme pentru cinematografele obişnuite. S-a "relaxat", probabil, o grămadă după succesul uluitor pe care l-a avut în '97, după care a început să lucreze la sisteme de filmare şi redare a imaginii în 3D, în special pentru formatul IMAX. Am văzut şi eu unul din puţinele documentare ale lui Cameron - Ghosts of the Abyss (2003), despre - ghici - nava Titanic (again) ! Oricum, a fost o experienţă IMAX cel puţin interesantă.
După 12 ani de "relaxare", regizorul unora dintre cele mai tari filme de acţiune pe care le-am văzut vreodată (T2 continui să îl laud, cu fiecare ocazie pe care o am), se întoarce. Avatar (2009) nu este un film obişnuit, dacă ar fi să îl judecăm numai din punct de vedere formal, tehnic. Arată grozav şi ne arată o altă lume. Aceasta este fascinantă, minunată, însă una singură, şi nu foarte diferită de a noastră. Filmul cu care am încercat să îl compar, automat, a fost Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith (2005), o ultimă capodoperă SF de George Lucas, adică "tata la" James Cameron. Nu încerc să minimalizez rolul pe care l-a jucat Cameron în istoria Hollywood-ului ultimilor 20 de ani. Totuşi, nu (mai) e "the king of the world", aşa cum mulţi fani s-au grăbit să-l încoroneze, parafrazând un personaj din Titanic.
Cameron reiterează eforturi văzute anterior la Lucas, care ne-a plimbat prin mai multe lumi uluitoare în Star Wars-uri, doar că acelea nu erau în "real3D". Personajele din Avatar sunt interesante, nu nemaivăzute. Deşi la început am fost plăcut impresionat de film, pe măsură ce orele treceau eram cuprins de un cumplit sentiment de saturaţie şi deja-vu. Nu stau să înşir aici punctele slabe ale scenariului şi secvenţele care m-au obosit. Mi-aş fi dorit să nu observ aşa ceva la un cineast capabil, al cărui fan sunt în continuare. Din păcate, vârsta îşi spune cuvântul şi în cazul lui James. El este un obsedat al detaliului, ceea ce nu e rău când lucrezi în acest domeniu, însă Avatar este o producţie plină de excese. Începând cu bugetul şi terminând cu delirul CGI. Prea multă animaţie strică unui film cu Sigourney Weaver, o actriţă serioasă şi bine pregătită, care făcea furori pe vremuri în Aliens (1986), SF al aceluiaşi James Cameron.
Asta e. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că nu se mai fac filme "ca pe vremuri", pentru că publicul s-a schimbat. Trăim într-o lume din ce în ce mai asemănătoare cu cea din filme, adică din ce în ce mai sintetică. Nu vreau să insinuez faptul că publicul ar deveni mai retardat pe zi ce trece, din cauza lipsei majore de interes faţă de valorile reale ale culturii europene şi, poate, americane. Nu vreau să îl acuz pe James de acutizarea confuziei şi verzei din capul puştilor americani, prin intermediul basmelor cu iz ecologist. Înţelegeţi ce vreţi, eu sunt un simplu spectator din altă epocă.

Trimiteți un comentariu