Sărbători fericite!

După 20 de ani, zăpada a poposit din nou pe străzile Bucureştiului, cu două săptămâni înaintea Crăciunului. În 1989, pe vremea asta se întâmplau lucruri ameţitoare, românii cutreierau străzile în căutarea "libertăţii". La Patria rula Mircea, ultimul film notabil despre istoria medievală a Ţării Româneşti realizat la Buftea. L-am văzut şi eu atunci, cu tata, cu puţin înainte de începerea împuşcăturilor în Piaţa Palatului (actuală a Revoluţiei).


Ca în fiecare an, decembrie îmi transmite, pe rând, două sentimente antagonice. Mai întâi, tristeţea. În această perioadă revăd pe diverse posturi TV imagini filmate cu camere VHS de amator, în timpul evenimentelor din centrul capitalei. Cu fiecare nouă vizionare, constat că haosul din acele zile a fost mult mai mare decât credeam anul trecut, sau acum nu ştiu cât timp. Actori, regizori de teatru şi oameni obişnuiţi, aş spunea chiar ordinari, se îmbulzeau spre microfoane pentru a comunica tot felul de aberaţii către masele derutate din pieţe. Anonimi "iluştri" împărţeau între ei o putere iluzorie.
Generaţia mea era în clasele primare când sistemul comunist a fost desfiinţat, cel puţin formal. Am crescut în anii '90, odată cu o nouă Românie. Ne-ar fi plăcut ca ţara să fie a tuturor, nu doar a celor care au profitat imediat de labilităţile tranziţiei, s-au afirmat în balconul CC-ului, sau prin Piaţa Universităţii. Vreau să cred că atunci, în 1989, a început o schimbare în profunzimile poporului nostru, dar mi-e frică să nu fiu prea naiv. Această mare "schimbare la faţă a României" ar fi presupus o ruptură brutală cu trecutul ceauşist, pe care Brucan îl vedea bântuindu-ne pentru încă 20 de ani, cel puţin.
După 20 de ani, adică recent, au avut loc nişte comemorări previzibile. Regizorul Paul Cozighian (emigrant post-decembrist) s-a întors în ţară pentru a scoate de la naftalină nişte filmări inedite din timpul Revoluţiei, Radio România Cultural ne-a invitat la După 20 de ani – o dezbatere despre câştigurile şi limitele libertăţii, organizată în Biblioteca Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, Loredana Groza a dat interviuri la CNN despre rolul (minor) jucat de ea în evenimentele pomenite, iar Gala anuală 10 pentru România l-a invitat pe Gorbaciov, oaspete de onoare. Bătrânul dinozaur sovietic nu s-a prezentat, din motive de sănătate.
Eu am realizat un modest reportaj intitulat Sfârşit de decembrie în Bucureşti, după 20 de ani. Vorba lu' Sergiu: vizionare plăcută şi fiţi bucuroşi că sunteţi liberi !



Reportajul poate fi văzut şi ca un moment de reculegere în memoria celor care au murit acum 20 de ani. Printre ei se numără şi unchiul meu, Dinu Stoicovici. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Am încheiat montajul cu imaginea unui brad, amenajat în spatele expoziţiei Asa a fost la Bucuresti - 20 de ani de la Revolutia Romana, din Pasajul subteran Universităţii. Bradul mi-a amintit de al doilea sentiment pe care mi-l transmite luna decembrie: SPERANŢA.

Sărbători fericite cu sănătate, pace şi lumină !