1 dec. 2009

De 1 decembrie

Azi noapte trebuia să pregătim nişte usturoi, în caz de strigoi. A fost Noaptea Sfântului Andrei, care în folclorul vechilor daci s-a suprapus peste sărbătoarea "lupului", aşa cum aflăm şi din filmuleţul montat cu Rodica Mandache, pus pe YouTube acum câteva săptămâni. Sfântul Andrei a fost martirizat în insula Patras, iar "când a murit, s-a dezlănţuit o furtună mare, cu ploaie, trăznete şi fulgere, cu întuneric pe tot pământul"...
Poate şi datorită Sfântului Andrei, Apostolul care ne-a creştinat pe noi, românii, dar şi datorită lunii decembrie, care marchează împlinirea a 20 de ani de la Revoluţia din 1989, în aceste zile mă gândesc mai mult la ideea de sacrificiu. Ce (mai) înseamnă pentru noi, contemporanii anului 2009, sacrificiul ? 1 decembrie marchează Unirea, un moment care nu se putea realiza fără jertfa unora dintre români. Incredibil, dar a existat o vreme în care compatrioţi de-ai noştri au pierdut totul, pentru ca ceilalţi să câştige ceva.
Mie, personal, mi-e dor de ţara numită România. "Era cândva" o ţară a tuturor românilor, în care dispreţul faţă de aproapele nu era atât de evident. O ţară în care se mâncau cozonaci de casă iarna şi porumb fiert vara, se cânta Steaua sus răsare! în preajma Crăciunului, şi se puneau bomboane cu marţipan în brad. Era un loc pe care nu îl înjuram şi nu îl terfeleam zilnic prin noroi. Era şi un loc al viselor, nu doar al coşmarurilor. Acolo eram împreună, acolo ne simţeam acasă, indiferent de vârstă, religie, sau etnie. Aş vrea să ne întoarcem acolo, şi nu doar azi, de Ziua Naţională.
Trăiască România, "ţara mea de dor"!



Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
de Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge duşman fumegînd,
Şi deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surîzînd,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,
El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mîndrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Trimiteți un comentariu