"Un festival dedicat statuilor vii este o şansă oferită publicului nostru de a trăi din plin misterul creaţiei, de a ieşi, fie şi pentru câteva clipe, din cenuşiul vietii de zi cu zi, de a se bucura de frumos, de energie, de seninătate, de calm, de zâmbet", spune Mihai Mălaimare, fost politician, actualmente directorul Teatrului Masca. E bine că s-a întors la meseria lui de bază, iată ce evenimente frumoase organizează de 6 ani în diverse spaţii publice din Bucureşti: Gardienii veseli (în staţii de metrou), Cabaretul Naţiunilor, Fior d'amor in Bucuresci (jucat şi în cadrul Festivalului din Herăstrău), Cafeneaua... şi altele.
Ce s-a întâmplat în Herăstrău mi-a amintit de copilărie, când Bucureştiul, mult mai paşnic decât azi, îmi apărea ca un oraş seducător în haina lui sărăcăcioasă, asemănătoare costumelor purtate de actorii Fiorului d'amor. În spatele aparenţelor adesea modeste, oraşul acesta a ascuns întotdeauna ceva special, misterios, păstrat din trecut şi amestecat fără gust cu ceva din viitor. Acest amestec devine prezentul, a cărui singură constantă rămâne vremelnicia (cum spuneam şi cu ocazia "expoziţiei online" Bucharest junk momentum).
În ciuda căldurii aproape sufocante (31° venite după două săptămâni de ploi torenţiale aproape neîntrerupte), atmosfera parcului Herăstrău a fost mirifică. Oameni vrăjiţi de statuile vivante, aterizate din "Marea Britanie, Germania, Olanda şi România, cu spectacole ce îmbină elemente de pantomimă, comedie, dans şi animaţie". Trecători cu telefoanele mobile aţintite spre actori. Copii încântaţi de agitaţia plăcută şi de apariţia unor expoziţii cu acvarii (la preţuri excesive).
Iar la apus de soare, un peisaj absolut... găsiţi voi epitetul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu