Prin oraşul topit

După ce am parcat maşina, asistat de un om al străzii, lângă fosta Bancorex, am luat-o în jos pe Calea Victoriei, pe o arşiţă criminală. Doar cişmelele din Centrul Vechi mai ostoiau dogoarea care venea din cerul senin.
Bucureştiul părea părăsit, ca deobicei în duminicile caniculare. Vizavi de Palatul Telefoanelor, am zăbovit în faţa unei inscripţii care amintea de prima proiecţie cinematografică din România (1896, la un an de la invenţia fraţilor Lumière).

Am admirat din nou eleganţa clădirilor interbelice care deschid Calea Victoriei către (actuala) Piaţa Revoluţiei. Statuia dedicată eroilor din decembrie 1989 era pătată cu roşu (s-a aruncat o "bombă cu vopsea" în ea?).

În Piaţa George Enescu, Bucharest Music Film Festival îşi aştepta oaspeţii cu flori, iar mulţimea de târguri "vintigi" îi aştepta cu flori de plastic.

În apropierea Pieţei Amzei, nişte colţuri uitate de trecători:

O frumoasă librărie din Piaţa Romană, cu texte pe pereţi şi pe trepte, oferea vederi inedite către Bd. Magheru.

Afară, topirea era în toi!