21 ian. 2013

Filmed in Hollywood / Moscow

FilmBox e un canal de televiziune evidenţiat mai ales prin filme necunoscute, ca să nu spun mediocre, aşa cum NaţionalTV s-a specializat pe cele mai mediocre filme ale actorilor cunoscuţi. Am nimerit pe FilmBox, acum câteva seri, Plan 9 from Outer Space - varianta color!
"Filmed in Hollywood, CA", citim pe ultimul carton al acestui film de 79 minute, un mix falimentar de genuri, care funcţionează ca parodie, dar mai ales ca "rege" al SF-urilor ratate, sau "cel mai prost film" din istoria Hollywood-ului, cel puţin. "The worst, and therefore one of the best, movies of all time", scrie cineva pe Imdb, căci una e un film prost, şi cu totul altceva e cel mai prost film. Superlativele ies din rând, indiferent de direcţia rândului (propoziţia de mai sus sună ca o replică din cel mai prost film).
Plan 9 from Outer Space a fost realizat în 1959 de Edward D. Wood Jr., ciudatul căruia alt ciudat (mai de succes) - Tim Burton, i-a închinat un duios biopic în 1994. Nu am avut şansa de a urmări filmul cap-coadă, dar ultima treime am văzut-o uimit. E greu să scrii despre un film desfiinţat deja de mulţi critici şi spectatori, dar e clar că Plan 9 from Outer Space ne pune în dificultate percepţia, atât de obişnuită cu un limbaj cinematografic scrupulos. Nu m-au frapat atât de mult faimoasele erori de continuitate (în aceeaşi secvenţă e când noapte, când zi), sau decorurile, costumele, performanţele actoriceşti ilare, ci însuşi scenariul, mai precis discursurile abracadabrante ale personajelor, anumite replici care omagiază limbajul de lemn ceauşist. Iată un extras din scenariul filmului:
"[GENERAL ROBERTS PLAYS THE RECORDING]
VOICE ON RECORDING
This is Eros, a space soldier from a planet of your galaxy. I fully realize our 
language differences, however I also know you finally have perfected the 
dictorobitary, or as you on Earth put it, the language computer. So you can now 
understand that which I speak. Since the beginning of your time, we have been 
far beyond your planet. It has taken you centuries to even grasp what we 
developed eons of your years ago. Do you still believe it impossible we exist? 
You didn't actually think you were the only inhabited planet in the universe? 
How can any race be so stupid? Permit me to set your mind at ease.  We do not 
want to conquer your planet. Only save it. We could have destroyed it long ago, 
if that had been our aim. Our principal purpose is friendly. I admit, we have 
had to take certain means which you might refer to as criminal, but that is 
because of your big guns which have destroyed some of our representatives. If 
you persist in denying us our landings, then we must only accept that you do 
not want us on friendly terms. We then have no alternative but to destroy you 
before you destroy us. With your ancient, juvenile minds, you have developed 
explosives too fast for your minds to conceive what you were doing. You are on 
the verge of destroying the entire universe. We are part of that universe".
 
Plan 9 from Outer Space aminteşte de exerciţiile de regie ale studenţilor UNATC-işti, care sunt îndemnaţi (sau erau, pe timpul studenţiei mele) să scrie propriile scenarii, chiar dacă nu aveau talent, nici imaginaţie. Dar entuziasmul lui Edward D. Wood Jr. e irezistibil! El "îi dă cu" extratereştrii, zombi şi "explozia soarelui" cu 10 ani înainte de Aselenizarea americanilor şi isteria Roswell! Ca să nu mai speculăm că l-ar anticipa pe Romero. Acest cineast ne dovedeşte încă odată că mreaja filmică poate prinde spectatori, chiar dacă e de cea mai proastă calitate. Cei mai mulţi vor să iasă din prezentul concret cu orice preţ şi rămân încremeniţi (asemeni personajelor manipulate de extratereştrii din "Plan 9") în faţa inepţiei lui Wood. Îi distrează, deşi ar fi vrut să-i înfricoşeze.



Anul trecut am asistat la un val de filme inspirate din fapte reale, la un val de filme foarte lungi (mai bine spus lungite, peste 120 min., durate nejustificate mai ales în contextul răbdării scăzute a publicului) şi la un val de producţii americane filmate în Rusia. Valul rusesc nu a început cu expatrierea lui Depardieu, ci cu un obscur SF - The Darkest Hour (2011): nişte americani sunt martori la o invazie extraterestră la Moscova (neobişnuită, ce-i drept - invadatorii sunt invizibili). Oare de ce au filmat la Moscova şi nu la Bucureşti, sau Istanbul (o altă locaţie preferată de occidentali în ultima vreme, vezi Tinker Tailor Soldier Spy, Taken 2, Skyfall, ca să enumăr doar câteva "hituri")? Poate New York-ul e prea supralicitat, cine ştie?

Branded (2012) e tot un film occidental de ficţiune filmat în Rusia. Are doi regizori - scenarişti: Jamie Bradshaw, Aleksandr Dulerayn, iar cel din urmă e rusofon, deci scenariul stă "doar cu un picior" în America. 



Bradshaw vorbea despre Branded într-un interviu din iulie 2012:
"I wouldn’t call it a critique of marketing. I would call it a mind bending journey through our very dark and hallucinatory world. It’s a dark place but it’s the world we live in. I’m not criticizing it. To criticize marketing is to criticize the world. I feel you like you don’t criticize the fundamentals of the world you live in. You express the way it is. It’s the way we’ve chosen to live our lives. (...) We live in an era defined by that complicity. The model of advertising is different now. Social media has changed us all into brands and we spread the advertiser’s word for free. We are making the system, authorizing it and making it a succes".
Titlul m-a intrigat, suna ca o acuzaţie. Filmul chiar este o critică a lumii dominate de mărci, marketing şi advertising, cuvinte care abia dacă aveau sens în mentalul comunist. Cu toate acestea, Branded încearcă să ne arate cum Lenin însuşi ar fi fost un pionier al marketingului, reuşind să vândă cu succes produsul numit "Comunism". Branded încearcă multe, încearcă să fie SF, chiar horroraş, arată cu degetul spre tarele capitalismului, în trendul stârnit de prăbuşirea Wall Street-ului din 2008, dar reuşeşte să livreze o atmosferă à la They Live
Prima parte a filmului e lentă şi pare a se împotmoli în propriile iţe. Partea a II-a e diferită, defapt chiar îţi dă senzaţia că "ai schimbat canalul". Personajul principal, un "geniu" al marketingului rusesc, are un fel de revelaţie (în urma unui ritual păgân, la rândul lui rezultatul unui vis cel puţin dubios) şi începe să vadă nişte arătări monstruoase în spatele fiecărui produs consumat de la Mac (transcodat "The Burger"), sau Apple ("Yepple") etc. Deci fiecare brand ascunde un monstru invizibil (pentru celelalte personaje), care se hrăneşte potolind poftele consumatorului. O metaforă eficientă în contextul social şi politic de azi, ca şi metafora vacii sacrificate în ritualul menţionat, care abia acum observ că ne trimite la originea cuvântului "brand" (marcă). Marca era semnul imprimat pe vite cu fierul înroşit, de către proprietarii (şi vânzătorii) lor.
Trimiteți un comentariu