6 ian. 2013

Sergiu, Lucas şi Damian

Îmi plac titlurile care conţin enumerări. De la o vreme.
2013 a început cu concerte isterice de Revelion în tot Bucureştiul & în toată România şi a continuat cu moartea lui Sergiu. Cei mai mulţi au crescut cu filmele lui şi îl consideră unul dintre titanii cinematografiei româneşti (ultimul dintre titani?), câţiva îl murdăresc cu noroi, iar mass-media mănâncă (fără maniere) o pâine de pe urma acestui trist eveniment, care ne aminteşte (prin desfăşurările de forţe) de dispariţia poetului Adrian Păunescu.
L-am cunoscut pe Sergiu Nicolaescu acum câţiva ani, cu ocazia unui interviu. Eu, un fan ca mulţi alţii, un mare admirator al filmului Mihai Viteazul, m-am simţit ciudat să dau mâna cu o "legendă", să-l văd îmbătrânit, cum îşi bea ceaiul şi se aşează pe un fotoliu, în faţa camerei de filmat. Legendele nu ar trebui să îmbătrânească şi să fie înmormântate. Dar când se întâmplă, merită puțină recunoştinţă, dacă nu chiar funeralii naţionale, onoruri militare. Dumnezeu să-l ierte!



Într-o seară am pus filmul Howard the Duck, produs de George Lucas în 1986. Recunosc, cu greu încerc să vizionez acest film, pentru că am citit în repetate rânduri că ar fi cel mai mare eşec al cineastului (în calitate de producător), dar şi unul din cele mai proaste filme americane (după părerea criticilor!). Lucas ar fi renegat public acest film, datorită câştigurilor mici, deşi ar fi afirmat la vremea lansării că "va fi considerat o capodoperă peste 20 de ani"! Mai mult! În urma pierderilor financiare şi-ar fi vândut "The Graphics Group", o divizie a Lucasfilm care ulterior a devenit faimoasa PIXAR (altă bombă de bani!).
Cel mai bogat cineast (probabil), George Lucas a debutat ca un entuziast al filmelor "artsy", independente, pentru a evolua într-un "suprem anti-auteur", cum îl numea o enciclopedie de film, pionier al blockbusterelor și al efectelor speciale. A ghicit ani de-a rândul plăcerile publicului american, pentru a da un chix monumental cu Howard the Duck (el mai păţise aşa ceva şi cu THX 1138, care acum e un SF admirat).
Plănuiesc de mult timp o scrisoare în care să-i spun lui George cum mi-a marcat copilăria cu Star Wars şi Indiana Jones, dar aflând că se pregateşte să devină pensionar de lux, m-am lăsat păgubaş. Lucas a vândut anul trecut Lucasfilm către The Walt Disney Company, de la care a primit 4 miliarde (!) de dolari. A declarat că va investi suma în educaţie, ceea ce ar trebui să-i aducă prestigiul de mare filantrop. Dar cum se "lipeşte" Howard the Duck în tot acest demers nobil de educare a americanilor? Ca mare fan al space operei create de el, cred că Lucas ar trebui să infirme reputaţia de cineast "avida dollars" şi cu gusturi dubioase, descurajînd public orice încercare de prelungire a seriei Star Wars, completată (şi încheiată) cu excelentul Star Wars: Episode III, în 2005.


Damian from stanescu alexandru on Vimeo.

Damian este un documentar ieşit din comun despre Horia Damian, pictorul omagiat la MNAC în 2009, acum aproape uitat în ţară, dar şi în comunitatea românească din Franţa (din câte am aflat anii trecuţi, ICR Paris nu îi mai găsea adresa!). Damian a părăsit România în 1946, pentru a deveni un important artist in Franţa, unde i-a cunoscut pe Fernand Léger şi Brâncuşi. Dalí ar fi spus despre el următoarele cuvinte: "Este cel mai genial dintre sculptori, dar şi cel mai subtil: astfel se explică recunoaşterea sa cu paşi mărunţi". Horia Damian a decedat anul trecut la Paris, fără să-și fi văzut ţara natală de 63 de ani!
Scurtmetrajul Damian a fost realizat de Sorin Ceauş şi de... mine, în toamna lui 2009, cu ocazia retrospectivei Horia Damian, găzduită de MNAC. În cei 4 ani, de când a fost trimis spre diverse destinaţii, filmul a fost proiectat o singură dată în cadrul unui vernisaj organizat de Paula Ribariu, la BCU (prin 2011). Nici o instituţie publică de cultură nu a prezentat interes faţă de documentarul Damian, iar acest fapt ar trebui să-l recomande ca un anti-establishment şi un viral de calitate (sau ca pe un film mult prea plicticos pentru publicul larg?). Subtitlurile sunt în limba franceză. (Court métrage documentaire réalisé par Sorin Ceauş et Alex Stănescu à l'automne 2009, lors de la rétrospective Horia Damian a Bucharest, l'exposition organisée par MNAC. Sous-titré en français). 

Trimiteți un comentariu