Calea spre MŢR

După minunata expoziţie a Frescelor Mănăstirii Argeşului (MNAR), sâmbătă (25 mai) m-am plimbat pe Calea Victoriei, spre Muzeul Ţăranului Român.
Am hotărât să dedic un articol separat imaginilor surprinse pe această cale. Sau ar trebui să spun că imaginile m-au surprins pe mine? Calea Victoriei ascunde locuri care aşteaptă să fie descoperite cu fiecare nouă plimbare. Unul dintre acestea ar fi fosta reşedinţă a diplomatului Cesianu, o paragină de toată frumuseţea, acompaniată de o curte plină de bălării (teren pândit de rechinii imobiliari?).
De notat că în preajma Academiei Române mai există o altă clădire care a aparţinut familiei Cesianu - fosta Legaţie germană, cunoscută şi sub numele de Casino Victoria.

La câţiva metri mai sus, am dat peste blocurile ceauşiste care străjuiesc Piaţa Victoriei. Lăsate neterminate în 1989, acestea "au primit lovituri de graţie" din partea unor arhitecţi care le-au placat cu cea mai respingătoare tablă şi cea mai neinspirată faianţă posibilă. Halul în care au ajuns se poate observa mai jos.

Dincolo de aceste vestigii comuniste se găseşte fostul Muzeu al Partidului Comunist Român, azi MŢR.

Am privit frumoasele afişe ale evenimentelor din anii trecuţi, după care am vizitat expoziţia "Oravitzan", găzduită în sălile "Irina Nicolau", "Oaspeţi" şi "Foaier" ale Muzeul Ţăranului. O altă parte este expusă şi la Palatul Mogoşoaia.

"Silviu Oravitzan, s-a născut în 1941, la Ciclova Montană, judeţul Caraş-Severin. Opera sa se află răspândită în nenumărate colecţii muzeale şi private din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania, România, Suedia, Austria, Italia. Deşi pare influenţat de diferiţi pictori abstracţi din secolul XX, maestrul bănăţean e considerat a-şi avea rădăcinile în arta bizantină, în arta religioasă a Răsăritului creştin-ortodox".

În curtea interioară a Muzeului, am "furat" nişte "vederi" printre tarabele cu antichităţi, bijuterii, alte obiecte create de meşteri populari, printre scaune pliante şi cruci vechi, din piatră.

Frescele Mănăstirii Argeşului

Articolul se numeşte "Frescele Mănăstirii Argeşului", dar să nu credeţi că voi începe cu ele.
Plimbarea mea dintr-o splendidă dimineaţă de sâmbătă a început prin cartierul copilăriei mele. Cândva faimoasa "cafeterie" Turabo, în jurul căreia maldăre de autoturisme parcate urâţeau străzile şi blocau circulaţia, s-a desfiinţat recent, iar trotuarele din preajma ei au fost reabilitate (cauză sau consecinţă a desfiinţării?). Pe marginile lor au apărut stâlpişori care împiedică parcarea maşinilor.

Bucurat de această privelişte asanată, am trecut prin parcul Atheneului. În faţa minunatului edificiu, am fotografiat din nou porumbeii de pe pavimentul compus din pietre dreptunghiulare, vechi... ca şi cele din curtea Palatului Regal.

Parcul Atheneului

Curtea Palatului Regal

Ajuns la Muzeul Naţional de Artă al României, am observat o expoziţie de fotografii "agăţate de gard" - Fragmente de memorie - Portrete regale. Palatul regal. "Martor tăcut al istoriei ultimilor o sută cincizeci de ani, clădirea fostului palat regal începe astăzi să îşi recupereze propria poveste prin recompunerea unei memorii fracturate şi fragmentare". Seria de fotografii ne arată transformările prin care a trecut Palatul, dar şi distrugerile şi refacerile suferite în ultimii 70 de ani (cea mai ruşinoasă şi nejustificată distrugere datând din decembrie 1989). După atâţia ani de la Revoluţie, corpul central al muzeului (Sufrageria regală, Sala Tronului, Scara Voievozilor) este redeschis pentru vizitare, în al treilea weekend din fiecare lună.

Am ţintit apoi expoziţia-eveniment Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeşului, pe care o "vânam" de ceva timp. Organizată de Secţia de Artă Veche Românească, "expoziţia reuneşte, în premieră, 31 din cele 35 de fragmente de frescă care s-au păstrat până astăzi din ansamblul decoraţiei murale al bisericii Mănăstirii Argeşului, ctitoria voievodului Neagoe Basarab (1512-1521).
Atribuite zugravului Dobromir din Târgovişte şi echipei sale, care finalizează pictura în 1526, frescele au fost extrase în 1882, în contextul restaurării bisericii, restaurare coordonată de arhitectul francez André Lecomte du Noüy în perioada 1875-1887". 

Neagoe Basarab a ridicat biserica pe locul vechii mitropolii de la Curtea de Argeş, iar în august 1517 a fost târnosită în prezenţa tuturor reprezentanţilor bisericii răsăritene, în frunte cu patriarhul de la Constantinopol. "Neagoe Basarab s-a stins înainte de a-şi vedea ctitoria desăvârşită. Fiica sa, Roxanda, împreună cu soţul său, Radu de la Afumaţi, succesorul la tron al lui Neagoe Basarab, se vor îngriji de finalizarea picturii, devenind la rândul lor ctitori ai Mănăstirii Argeşului".

Sf. Arhanghel Mihail

Sf. Ioan Botezătorul

Mircea cel Bătrân

Tablou votiv - familia Sf. Voievod Neagoe Basarab                                                 Doamna Roxanda

Dincolo de frescele propriu-zise, copleşitoare (la recondiţionarea cărora se lucrează de 20 de ani!), am fost atras şi de fotografiile inedite "din albumul Episcopia Curtea de Argeş, realizat de Carol Popp de Szathmari în 1866". Mă întrebam oare cum a arătat această bijuterie arhitectonică înainte de intervenţia restauratorilor lui Carol I, iar aceste fotografii dovedesc încă odată frumuseţea Mănăstirii Meşterului Manole, aşa îmbătrânită şi obosită cum era ea, străjuită de ciobani argeşeni, spre finalul sec. XIX.

Pentru îndrăgostiţii "Monastirii Argeşului", dar şi ai Legendei Meşterului Manole, anexez filmul documentar "Mănăstirea Curtea de Argeş", produs de Trinitas TV, la care am avut plăcerea de a realiza montajul şi coloana sonoră.

Clasic e fantastic!

Duminică, formaţia de Muzică Veche Lyceum Consort a fost invitată în cadrul matineului de la Atheneu. Cu această ocazie, am venit şi eu să asist la un încântător spectacol dedicat copiilor care vor să înveţe mai multe despre muzică: Clasic e fantastic/Cum să înţelegem muzica.

Pentru prima oară, m-am plimbat prin culisele Atheneului, am urcat şi eu pe scena Sălii Mari, înaintea spectacolului propriu-zis, pentru a mă deghiza într-un muzician care "se trage de şireturi" cu Enescu! 

M-am minunat de mulţimea copiilor prezenţi în sală şi am aflat, alături de ei, multe lucruri noi despre tuburile orgii (sunt 1000), la care maestrul Dan Racoveanu a cântat doar cu picioarele! La vioara barocă, Mihail Ghiga a cântat nişte piese despre pisici şi păsări, iar Lyceum Consort ne-a delectat cu ansamblul de "blockflötişti".

Dan Racoveanu cântând la orgă în prezenţa unei tinere melomane

Lyceum Consort

Lyceum Consort

"Clasic e Fantastic este cel mai amplu proiect educaţional de muzică clasică destinat copiilor şi tinerilor, în care sunt implicaţi muzicieni profesionişti şi amatori. Alături de ei urcă pe scenă şi viitorii muzicieni, astăzi studenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti.

Proiectul Clasic e Fantastic este o premieră în România. În majoritatea oraşelor lumii, la Viena, Paris, München, Hamburg, Londra, Praga, Budapesta, New York marile instituţii muzicale de cultură derulează de ani de zile programe educaţionale asemănătoare. Pentru cea de a treia stagiune a acestui proiect (2012-2013) obiectivul este de a aduce din nou în Sala Mare a Ateneului Român peste 10.000 de copii şi tineri, facilitând astfel accesul acestora la educaţia muzicală clasică".

Ultimul spectacol din această stagiune va fi duminică, pe 9 iunie.

Expoziţia raw veganilor

Duminica trecută am fost la monstruosul Rin Grand Hotel din Bucureşti, unde era găzduită a şasea ediţie a Expoziţiei Naţionale "Raw Generation". Evenimentul a fost organizat de Ligia Pop, "promotoarea alimentaţiei raw food în România, raw food chef, autoarea cărţilor Reţete vegane fără foc, Germeni şi vlăstari: Surse de sănătate şi energie şi Deserturi pentru părinţi şi copii sănătoşi".

Un număr considerabil de bucureşteni s-au perindat prin faţa standurilor cu sucuri din ierburi, storcătoare ecologice, legume organice, dulciuri fără zahăr şi cosmetice bio! Dar au putut fi admirate şi uleiuri presate la rece, pietre binefăcătoare, "ceara care nu te arde", sau sare din Himalaya, toate aceste produse având preţuri ameţitoare!

Am rămas plăcut impresionat de interesul bucureştenilor pentru alimentaţia sănătoasă, dar şi mai impresionat am fost de minifestinul cu prăjituri şi mâncărici vegane, oferit de organizatori după concursul culinar la care au participat diverşi bucătari "buni raw"!








În aceeaşi zi, după-amiaza, am vizitat Casa Universitarilor, unde s-a desfăşurat Târgul Fashion & Lifestyle "Women for women".

 

Cândva mirificul loc al Casei Universitarilor este una din victimele nepăsării din ultimii 25 de ani. Clădirea romantică e vizibil deteriorată, iar grădina din spate e pur şi simplu vandalizată, de ani buni! Asta s-a întâmplat cu partea de grădină care încă a rămas în administrarea UB, probabil. Cealaltă parte, unde erau nişte sere, a fost cumpărată de un magazin de plante (flori?).
Nimeni nu pare a fi îngrijorat de destinul acestui părculeţ, în care nu se mai pot plimba părinţi cu copiii lor. Până şi vechea fântână (care "ne poate da un exemplu a ceea ce însemna luxul şi strălucirea unui trai interbelic", după cum scrie - ironic?- pe site), a fost distrusă. Nu exagerez: plăcile de faianţă au fost smulse, sparte, iar fascinanta statuetă din bronz, care înfăţişa un copilaş, a dispărut demult (furată, luată la topit, mutată?).