Am hotărât să dedic un articol separat imaginilor surprinse pe această cale. Sau ar trebui să spun că imaginile m-au surprins pe mine? Calea Victoriei ascunde locuri care aşteaptă să fie descoperite cu fiecare nouă plimbare. Unul dintre acestea ar fi fosta reşedinţă a diplomatului Cesianu, o paragină de toată frumuseţea, acompaniată de o curte plină de bălării (teren pândit de rechinii imobiliari?).
De notat că în preajma Academiei Române mai există o altă clădire care a aparţinut familiei Cesianu - fosta Legaţie germană, cunoscută şi sub numele de Casino Victoria.
La câţiva metri mai sus, am dat peste blocurile ceauşiste care străjuiesc Piaţa Victoriei. Lăsate neterminate în 1989, acestea "au primit lovituri de graţie" din partea unor arhitecţi care le-au placat cu cea mai respingătoare tablă şi cea mai neinspirată faianţă posibilă. Halul în care au ajuns se poate observa mai jos.
Dincolo de aceste vestigii comuniste se găseşte fostul Muzeu al Partidului Comunist Român, azi MŢR.
Am privit frumoasele afişe ale evenimentelor din anii trecuţi, după care am vizitat expoziţia "Oravitzan", găzduită în sălile "Irina Nicolau", "Oaspeţi" şi "Foaier" ale Muzeul Ţăranului. O altă parte este expusă şi la Palatul Mogoşoaia.
"Silviu Oravitzan, s-a născut în 1941, la Ciclova Montană, judeţul Caraş-Severin. Opera sa se află răspândită în nenumărate colecţii muzeale şi private din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania, România, Suedia, Austria, Italia. Deşi pare influenţat de diferiţi pictori abstracţi din secolul XX, maestrul bănăţean e considerat a-şi avea rădăcinile în arta bizantină, în arta religioasă a Răsăritului creştin-ortodox".
În curtea interioară a Muzeului, am "furat" nişte "vederi" printre tarabele cu antichităţi, bijuterii, alte obiecte create de meşteri populari, printre scaune pliante şi cruci vechi, din piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu