26 mai 2013

Frescele Mănăstirii Argeşului

Articolul se numeşte "Frescele Mănăstirii Argeşului", dar să nu credeţi că voi începe cu ele.
Plimbarea mea dintr-o splendidă dimineaţă de sâmbătă a început prin cartierul copilăriei mele. Cândva faimoasa "cafeterie" Turabo, în jurul căreia maldăre de autoturisme parcate urâţeau străzile şi blocau circulaţia, s-a desfiinţat recent, iar trotuarele din preajma ei au fost reabilitate (cauză sau consecinţă a desfiinţării?). Pe marginile lor au apărut stâlpişori care împiedică parcarea maşinilor.



Bucurat de această privelişte asanată, am trecut prin parcul Atheneului. În faţa minunatului edificiu, am fotografiat din nou porumbeii de pe pavimentul compus din pietre dreptunghiulare, vechi... ca şi cele din curtea Palatului Regal.

Parcul Atheneului
Curtea Palatului Regal




















Ajuns la Muzeul Naţional de Artă al României, am observat o expoziţie de fotografii "agăţate de gard" - Fragmente de memorie - Portrete regale. Palatul regal. "Martor tăcut al istoriei ultimilor o sută cincizeci de ani, clădirea fostului palat regal începe astăzi să îşi recupereze propria poveste prin recompunerea unei memorii fracturate şi fragmentare". Seria de fotografii ne arată transformările prin care a trecut Palatul, dar şi distrugerile şi refacerile suferite în ultimii 70 de ani (cea mai ruşinoasă şi nejustificată distrugere datând din decembrie 1989). După atâţia ani de la Revoluţie, corpul central al muzeului (Sufrageria regală, Sala Tronului, Scara Voievozilor) este redeschis pentru vizitare, în al treilea weekend din fiecare lună.





Am ţintit apoi expoziţia-eveniment Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeşului, pe care o "vânam" de ceva timp. Organizată de Secţia de Artă Veche Românească, "expoziţia reuneşte, în premieră, 31 din cele 35 de fragmente de frescă care s-au păstrat până astăzi din ansamblul decoraţiei murale al bisericii Mănăstirii Argeşului, ctitoria voievodului Neagoe Basarab (1512-1521).
Atribuite zugravului Dobromir din Târgovişte şi echipei sale, care finalizează pictura în 1526, frescele au fost extrase în 1882, în contextul restaurării bisericii, restaurare coordonată de arhitectul francez André Lecomte du Noüy în perioada 1875-1887". 




Neagoe Basarab a ridicat biserica pe locul vechii mitropolii de la Curtea de Argeş, iar în august 1517 a fost târnosită în prezenţa tuturor reprezentanţilor bisericii răsăritene, în frunte cu patriarhul de la Constantinopol. "Neagoe Basarab s-a stins înainte de a-şi vedea ctitoria desăvârşită. Fiica sa, Roxanda, împreună cu soţul său, Radu de la Afumaţi, succesorul la tron al lui Neagoe Basarab, se vor îngriji de finalizarea picturii, devenind la rândul lor ctitori ai Mănăstirii Argeşului".


Sf. Arhanghel Mihail

Sf. Ioan Botezătorul



Mircea cel Bătrân












Tablou votiv - familia Sf. Voievod Neagoe Basarab                                                 Doamna Roxanda

Dincolo de frescele propriu-zise, copleşitoare (la recondiţionarea cărora se lucrează de 20 de ani!), am fost atras şi de fotografiile inedite "din albumul Episcopia Curtea de Argeş, realizat de Carol Popp de Szathmari în 1866". Mă întrebam oare cum a arătat această bijuterie arhitectonică înainte de intervenţia restauratorilor lui Carol I, iar aceste fotografii dovedesc încă odată frumuseţea Mănăstirii Meşterului Manole, aşa îmbătrânită şi obosită cum era ea, străjuită de ciobani argeşeni, spre finalul sec. XIX.





Pentru îndrăgostiţii "Monastirii Argeşului", dar şi ai Legendei Meşterului Manole, anexez filmul documentar "Mănăstirea Curtea de Argeş", produs de Trinitas TV, la care am avut plăcerea de a realiza montajul şi coloana sonoră.

Trimiteți un comentariu