ARTIFFICIAL INTELLIGENCE

( Inteligenţã Artificialã )

SUA 2001

cu:
Haley Joel Osment,Francis O'Connor,Sam Robards,Jake Thomas,Jude Law,William Hurt,Ken Leung,Clark Gregg

Regia: Steven Spielberg
Adaptarea: Ian Watson,Brian Aldiss

Roboţi similari cu cei din seria “Terminator” nu existã în viaţa noastr­ã de zi cu zi, iar noi am depãşit de mult datele calendaristice dedicate Apocalipsei în S.F.-urile noastre preferate. Ah… şi era sã uit ! Nici extratereştrii nu ne-au mai vizitat.

Aşa cã ce mai poate fi uimitor într-un S.F. realizat în era “post-apocalipticã” ? Ce mã mai poate şoca la “A. I. - Artifficial Intelligence”, ultimul proiect cinematografic al lui Stanley Kubrick şi ultima realizare a regizorului Steven Spielberg ?

Tehnic - nimic ! Dramatic - nimic ! Un robot care poate sã iubeascã e adoptat de o familie, apoi pãrãsit, fugãrit şi abandonat pe fundul oceanului în care zac inundate ruinele New York-ului futuristic. Deja-vú ! ( punând la socotealã şi anteriorul “Bicentennial Man”). Roboţi, androizi, cyborgi, pãpuşele animate şi, bineînţeles, extratereştri - toate elementele preferate ale lui Spielberg sunt înghesiute în aceastã naraţiune alambicatã, peticitã cu personaje inutile ( robotul-iubãreţ ) şi cu un final în plus ( cei 2000 de ani sub mãri ).

Spielberg este, însã, un regizor surprinzãtor. Dupã ce ne-a delectat cu douã ore de S.F. acceptabil ( timp în care câţiva “cinefili” au pãrãsit nedumeriţi sala de la Mall ), ne uluieşte cu câteva minute de cinema autentic. Într-o casã care nu mai existã demult, un copil artificial vorbeşte cu nişte extratereştrii. Le cere acestora o ultimã zi petrecutã cu mama adoptivã de care s-a despãrţit în urmã cu câteva sute de ani. Aceştia l-ar ajuta, dar au nevoie de o rãmãşitã palpabilã a respectivei fiinţe umane, pentru a o reproduce genetic. Ursuleţul vorbitor le înmâneazã firele de pãr ale mamei, cândva tãiate în joacã de robotul cu chip de copil. Dimineaţa unei noi zile. Copilul artificial priveşte cãtre clona mamei sale care se trezeşte, iar noi, spectatorii, asistãm împietriţi la aceastã reîntâlnire. Copilul o întreabã ce ar vrea sã mãnânce de dimineaţã. Femeia îi zâmbeşte. Cei doi vorbesc despre vise, se îmbrãţişeazã. Se îmbrãţişeazã precum un fiu şi mama sa, proiectând într-un viitor îndepãrtat amintirea unei umanitãţi apuse.

1.12.2001