SIGNS

Semne

S.U.A. 2001

cu :
Mel Gibson,Joaquin Phoenix,Rory Culkin,Patricia Kalember,Cherry Jones,Abigail Breslin,M. Night Shyamalan

Regia : M. Night Shyamalan
Scenariu : M. Night Shyamalan
Produs de : Touchstone Pictures
Compozitor : James Newton Howard

Distribuit de Glob Com Media

Semnalmentele unui hitchcockian

Era chiar suspect faptul cã, dupã atâta timp de la dispariţia lui Hitchcock, nu se ivise încã un regizor care sã-i egaleze faimosul suspans. Tributari ai inovaţiilor sale se autodeclaraserã mulţi regizori hollywood-ieni. A trebuit sã aparã, însã, un indian care sã atenteze la tronul maestrului britanic.

Indianul este M. Night Shyamalan, al cãrui nume tenebros domina afişele filmului “Al şaselea simţ” de acum câţiva ani. Semnalmentele unui epigon al lui Hitchcock se conturau cu fermitate : suspans rafinat, discurs filmic unitar şi original în comparaţie cu schematismul hollywood-ian. Rãsturnarea de situaţie din final a fost orchestratã cu o mãiestrie care ar fi meritat mai mult decât nominalizarea la Oscar, “suflat” pe nemeritate de un alt debut - “American Beauty”. Actualul “Signs” marcheazã despãrţirea de Bruce Willis, dar, totodatã, întâlnirea cu un alt actor plin de carismã. Mel Gibson este aproape de nerecunoscut în rolul preotului care şi-a pierdut credinţa. Alãturi de cei doi copii şi de Joaquin Pheonix, Mel întregeşte o echipã impecabilã. Shyamalan îşi modeleazã riguros actorii şi îi aruncã în beciul casei izolate la marginea lanurilor de porumb, lãsându-i pradã disperãrii. Scena baricadãrii în casã aproape cã parafrazeazã atacul “Pãsãrilor” lui Hitch, iar muzica lui James Newton Howard augmenteazã tensiunea într-o manierã care aminteşte de viorile lui Bernard Herrmann. Indianul nostru moşteneşte de la mentorul sãu pânã şi obiceiul de a se strecura în câte un rol episodic. De data aceasta, rolul jucat de Shyamalan este, însã, destul de consistent. Filmul se detaşeazã de alte producţii bazate pe intrigi asemãnãtoare ( printre care se numãrã şi spectaculosul “Independence Day” ) prin plasarea acţiunii într-un cadru mult mai restrâns. Insistenţa cu care revin în prim-plan detalii de fizionomii, privite din unghiuri inedite, elemente de arhitecturã, interioare în care se desfãşoarã activitãţi cotidiene, rareori descrise prin mişcãri de aparat, evidenţiazã preocuparea regizorului pentru dezvoltarea unui stil cât mai personal.

“Signs” îi va entuziasma negreşit pe dispreţuitorii clişeelor.